Jurnalista Alexandra Tănăsescu a fost amenințată cu plîngere penală după investigația sa privind condițiile în care sînt ținute manuscrisele lui George Enescu

Jurnalista Alexandra Tănăsescu, de la platforma online „Cultura la dubă”, a scris recent despre condițiile improprii în care sînt depozitate, de peste 4 ani, manuscrisele lui George Enescu în curtea Muzeului Național „George Enescu”, în containere care, conform surselor jurnalistei, „nu respectă normele prevăzute de lege pentru depozitarea bunurilor mobile de patrimoniu”. În urma acestor dezvăluiri, Alexandra Tănăsescu a fost sunată de conducerea Muzeului Național „George Enescu”, în timpul discuției intervenind o persoană care s-a recomandat reprezentantul legal al Ministerului Culturii. Jurnalista a fost intimidată și amenințată cu plîngere penală. În urma intimidărilor și amenințărilor, Mapping Media Freedom, platforma Centrului European pentru Libertatea Presei și a Mass-Media, a emis o alertă pe numele jurnalistei Alexandra Tănăsescu de încălcare a libertății presei.

Jurnaliștii Adela Greceanu și Matei Martin au vorbit cu Alexandra Tănăsescu despre investigația sa cu privire la condițiile în care sînt păstrate manuscrisele lui George Enescu, despre importanța jurnalismului cultural de investigație și despre amenințările pe care le-a primit în urma publicării articolului. Interviul va fi difuzat în 9 martie, de la ora 18.00, la „Timpul prezent”.

Alexandra Tănăsescu: „Totul a început, ironic, de Ziua Națională a Culturii, pe 15 ianuarie 2026, cînd eu am făcut o postare pe Facebook despre niște subsoluri oribile în care lucrează restauratorii Muzeului Național de Istorie. Acea postare a devenit virală, a ajuns la foarte mulți oameni și atunci am început să primesc în privat foarte multe mesaje, de la oameni care chiar țin la patrimoniu și sînt în contact direct cu el, în care eram invitată: veniți să vedeți ce e la muzeul cutare, veniți să vedeți ce e aici. Și așa am intrat în legătură cu o primă sursă care m-a invitat să văd care este situația de la Muzeul Enescu. Am aflat, șocată și eu, că bunurile de patrimoniu sînt ținute în containere. Nu mi-a venit să cred pînă nu am primit dovezi, imaginile pe care le-ați putut vedea și voi în articol. Iar apoi investigația a durat aproximativ o lună și jumătate, timp în care am vorbit cu mai multe surse care au confirmat cele spuse de sursa inițială. Am încercat în permanență să obțin acordul conducerii de a avea un interviu filmat la muzeu, să putem avea o discuție cu doamna director. Am sunat-o de mai multe ori, m-a tot amînat. Inițial a spus că are nevoie de acordul ministrului, că din partea dumneaei nu e o problemă. După care a invocat niște investigații medicale în care este prinsă și timp de aproximativ o lună m-a tot amînat. După care, într-un final, i-am spus că dacă nu dorește să vorbim, eu pot trimite solicitare scrisă. Și a zis: nu consider că este un subiect de interes public. Am trimis întrebările pe care le-am avut pe mail. Iar răspunsul a fost că acelea sînt informații care țin de secret de serviciu și securitatea patrimoniului și că, dacă totuși o să public articolul, eu mă voi supune - citez - «nesocotirii legii».”

E prima amenințare în legătură cu acest subiect, dar nu este și singura amenințare în legătură cu acest subiect. De regulă, cultura nu face prima pagina a ziarelor. Informațiile și articolele din zona culturală nu sînt viralizate. Cum vă explicați faptul că acum acest articol a ajuns să fie atît de citit și atît de urmărit de oameni? Este vorba despre situația unui muzeu închis de patru ani pentru renovare.

Alexandra Tănăsescu: „Da, în general, subiectele din cultură sînt cele în care un regizor român cîștigă premiu la Cannes sau la Berlinale, Cristian Măcelaru dirijează deschiderea Jocurilor Olimpice sau cînd, Doamne ferește, moare vreo personalitate din lumea culturală. Dar am avut, de-a lungul anilor, mai multe astfel de investigații și cert este că românii sînt foarte receptivi atunci cînd vine vorba despre patrimoniu, despre valorile noastre, irepetabile pînă la urmă. Și așa s-a întîmplat și acum. Imediat după publicare, articolul a fost distribuit de foarte mulți oameni, iar cîteva ore mai tîrziu am fost sunată de pe un număr pe care nu îl cunoșteam, adică nu era numărul doamnei manager pe care eu îl aveam în memorie și pe care comunicasem anterior. Am răspuns, s-a prezentat ca fiind doamna Cristina Andrei, managerul muzeului. Mi s-a spus că este într-o ședință convocată de urgență ca urmare a articolului publicat de mine, ședința Consiliului de Administrație. Mi s-a spus că este un articol defăimător, că ce fac eu dacă ei vor avea un atac asupra patrimoniului, că eu și sursele mele sîntem direct răspunzătoare. După cum se poate auzi în înregistrare, am încercat și eu să spun ceva, dar foarte greu am fost lăsată să argumentez articolul, deși nu aveam nicio obligație să o fac, dar am încercat să fac asta. Am spus din nou că le-am trimis întrebări, au avut toate ocaziile din lume să nege cele din articolul meu. Nu au făcut asta. De altfel, se poate auzi în convorbire că ele nu au venit niciodată cu vreo informație sau cu vreo afirmație de genul nu este adevărat că sînt în containere – nu a existat așa ceva –, nu este adevărat că în containere e umiditate ridicată. Nu. Practic, toată atitudinea lor a fost de denigrare a mea și a surselor mele, această tentativă de a mă intimida, chiar din partea doamnei avocat care s-a prezentat reprezentantul legal al Ministerului Culturii, deși, conform legii, reprezentantul legal al Ministerului Culturii este ministrul culturii. Dumneaei a susținut niște aberații, pînă la urmă, care nu au legătură cu legea. De exemplu, a spus că avertizorii de integritate sînt publici, or legea, din contră, protejează avertizorii de integritate și ei pot rămîne anonimi dacă doresc asta, tocmai pentru a nu fi supuși unor astfel de hărțuiri din partea persoanelor cu funcții de conducere.”