Institutul Cervantes din București sărbătorește săptămâna aceasta, joi, 6 octombrie, la ora 19.00, cea de-a doua ediție a Zilei Filmului Spaniol, deja o tradiție a calendarului cultural anual hispanic. Cu prilejul acestei zile dedicate cinematografiei spaniole, Institutul Cervantes prezintă coproducția hispano-italiană din 1955, Muerte de un ciclista / Moartea unui biciclist (scenariul, după o poveste de Luis Fernando de Igoa și regia: Juan Antonio Bardem) – o dramă psihologică care înfățișează ipocrizia burgheză și situația socio-politică a Spaniei postbelice. Pelicula a câștigat Premiul Criticii la Festivalul de Film de la Cannes din 1955.

Proiecția are loc în Sala Auditorium, filmul beneficiind de traducere în limba engleză. Locurile sunt limitate, iar accesul la eveniment se face pe bază de rezervare în scris printr-un e-mail trimis la cultbuc@cervantes.es. Rezervarea locului devine valabilă numai după primirea unei confirmări în scris.

Ziua Filmului Spaniol reprezintă un eveniment care pune în valoare importanța cinematografiei spaniole ca moștenire culturală, dar și ca generator al unei identități si a unui imaginar comune. Pe parcursul zilei de 6 octombrie se organizează – atât în în Spania, cât și la nivel internațional – diverse manifestări care celebrează și fac cunoscute bogăția și diversitatea cinematografiei spaniole, accentuând efortul și măiestria cineaștilor spanioli și receptarea lor de către diversele tipuri de public.

Juan Antonio Bardem este un cineast madrilen esențial pentru înțelegerea secolului XX spaniol. El face, în acest film istoric, o adevărată frescă a clasei de mijloc spaniole portretizând un cuplu de îndrăgostiți care se raportează într-un mod neobișnuit la climatul social din jur. Beneficiind, în rolurile principale, de două adevărate vedete care tocmai sosiseră în Spania anilor ’50 – actorul catalan exilat Alberto Closas și actrița italiană Lucía Bosé –  Moartea unui biciclist confirmă și azi verdictul critic de la începuturi și, în fond, universalitatea cinematografiei unui regizor în stare de grație.

Juan Antonio Bardem (Madrid, 1922-2002). Fiu de actori și membru al unei familii dedicate lumii filmului și teatrului, Bardem a intrat în 1947 la Institutul de Investigații și Experiențe Cinematografice (IIEEC), dar nu a absolvit, abandonând în ultimul an de studii. În această perioadă, a fost critic de film la diverse ziare și reviste de film și a debutat în calitate de co-regizor alături de Luis G. Berlanga cu Esapareja feliz / Această pereche fericită (1951), cu care a scris ¡Bienvenido Míster Marshall! / Fiți binevenit, domnule Marshall (1952), un film unic în canonul cinematografic spaniol. Aceste două filme au creat un mod inedit de expresie cinematografică, în contextul epocii. Bardem a fost un militant comunist, dar și o prezență activă care a cerut schimbarea cenzurii franchiste. Cu Muerte de un ciclista / Moartea unui biciclist (1955) a dobândit o faimă internațională, și datorită premiului obținut la Cannes; în anul următor, a confirmat cu filmul Calle Mayor, deși în timpul filmărilor a fost arestat. Din acest moment, cariera sa va căpăta un caracter internațional, cu filme precum La venganza / Răzbunarea (1957) și Sonatas /Sonate (1959), bazate pe opera lui Ramón María del Valle Inclán și filmate în Mexic. Ulterior, a devenit membru al companiei de producție UNINCI, formată din diverși profesioniști care se opuneau regimului. După multe dificultăți, mai ales din pricina poziției sale antifranchiste, s-a orientat către un cinema mai convențional (El últimodía de la guerra / Ultima zi de război, 1968, și La isla misteriosa / Insula misterioasă, 1972), colaborând cu vedete populare precum Sara Montiel sau Marisol (Pepa Flores) în etapa sa de maturitate (El poder del deseo / Puterea dorinței, 1975). După o nouă ședere în închisoare, a realizat El puente / Podul (1976), prezentându-l pe actorul Alfredo Landa într-o nouă perspectivă. În perioada de tranziție, a filmat Siete días de enero / Șapte zile de ianuarie (1978), film care reconstituie asasinarea unor avocați sindicali de către extrema dreaptă în noaptea de 24 ianuarie 1977. După mai multe filme în coproducție cu diverse țări sovietice, s-a concentrat pe producția pentru televiziune, unde se remarcă filmul său documentar Lorca, muerte de un poeta / Lorca, moartea unui poet (1987).