Deschidere de stagiune pentru publicul de toate vârstele la Teatrul „Stela Popescu”

https://www.youtube.com/watch?v=o-54bML83po

Din
21 septembrie, Teatrul
„Stela Popescu”
revine în atenţia publicului cu spectacole dedicate copiilor, mai
exact elevilor din şcolile bucureştene, dar nu numai, aflaţi în
primele săptămâni de şcoală, dar şi cu spectacole dedicate
publicului adult.

Spectacolele
programate dimineaţă la Sala
mică a Palatului copiilor
sunt Lampio
(sâmbătă, 21 septembrie, ora 11.00), Revolta
poveştilor
(vineri, 27 septembrie, ora 10) şi Micul
prinţ
(sâmbătă, 28 septembrie, ora 11), surpriza lunii septembrie fiind
spectacolul de la Otopeni
din 29 septembrie, ora 11, cu Lampio.

Seria
spectacolelor Teatrului
„Stela Popescu”
care revin în atenţia publicului din luna septembrie începe cu
Dragostea
celor trei portocale,
programată duminică, 22 septembrie, ora 19, la Sala
Mare a Palatului Copiilor,
urmată vineri, 27 septembrie, ora 19, de Hoţul de mărgăritare, şi
de Femeia,
eterna poveste,
duminică, 29 septembrie, ora 19, ambele la Sala
Mică a Palatului Copiilor.

Bilete
online: www.mystage.ro, www.bilete.ro, www.startickets.ro,www.bilet.ro şi
la casa de bilete StarTickets de la Palatul Național al Copiilor.

Povestea
delicată și plină de sensibilitate adaptată și dramatizată
pentru copii Lampio
și grăuntele de lumină continuă
să atragă săli pline de copii la Palatul Copiilor.
Deviza
sub care se petrec toate întâmplările poveştii noastre : „Poți
străluci doar atunci când faci ceea ce îți place cu adevărat!”
Lampio
este un licurici care și-a pierdut lumina. Nu știe unde și când,
dar este convins că trebuie să o găseasca. Altfel, ce ar mai fi un
licurici pe Pământ fără lumina? Și uite așa apar miracole,
magie, prieteni, provocări, iar căutările micului nostru personaj
nu se opresc până nu își descoperă menirea în viață, pentru
că el asta caută, de fapt. Micul
Lampio este
erou într-o
poveste terapeutică despre curaj, determinare, talent și
descoperirea propriei valori. Este un spectacol care trebuie văzut
cu sufletul, locul în care oamenii trăiesc cele mai mari
transformări.

Micul Prinț este un spectacol de teatru – dans despre inocența copilăriei, o călătorie stelară a doi prieteni, cuplu copil – adult, o relație umană care poate fi regăsită, într-o anumită măsură, în orice familie. În această aventură, copilul întâlnește personaje care îl ajută să descopere drumul către simplitatea vieții. Adultul face o călătorie în sens invers și descoperă importanța inocenței în viața adultă. Este o poveste despre prietenie în sensul ei cel mai pur, despre acea prietenie care depășește barierele de vârstă și spațiu.

Revolta
Poveștilor
este o piesă care vrea să arate atât copiilor cât și părinților
că poveștile pot continua să existe doar dacă sunt citite,
cultivate și iubite. Altfel, toate personajele cu care noi, adulții,
am copilărit se revoltă, se urâțesc și devin anacronice. Cine
rezolvă problema ? Tot niște copii care, atrași în lumea
cunoașterii și imaginației, restabilesc ordinea și salvează de
la uitare emoțiile întâlnirii cu personajele de basm. Revolta
Poveștilor
este o poveste terapeutică care ne îndeamnă să medităm asupra
mesajului pe care îl transmite.

Spectacolul
Dragostea
celor trei portocale,
după
o schiţă de Carlo
Gozzi,
în regia lui Michele
Modesto Casarin,
este inspirat
din celebrul basm antic scris de Gozzi în 1761, dramatizat pentru
această producţie de Carlotta Pansa și Michele Modesto Casarin,
tradus de Oana Boșca Mălin și Matei Stoenescu. Echipa
cu care lucrează Michele
Modesto Casarin este recunoscută
la nivel internațional şi este formată din Licia Lucchese
(scenograf și designer costume) și Stefano Perocco di Meduna
(creator de măști), care colaborează cu artiști din România,
precum coregrafa Ioana Macarie și muzicianul Raul Kusak, asistent
regie fiind Ioana Rufu.

Spectacolul
Hoţul
de mărgăritareîn
regia Amaliei Ciolan, scenografia Mihaelei Popescu şi coregrafia
Ioanei Macarie
revine pe scenă. Textul piesei Hoţul
de mărgăritare,
scris
în anii 50 de mitropolitul Bartolomeu Anania, este centrat
pe parabola Fiului Risipitor, una dintre cele mai cunoscute pilde
evanghelice. Piesa
prezintă în faţa spectatorilor două dintre dimensiunile
fundamentale ale creştinismului, generozitatea şi dragostea de
Dumnezeu şi
invită la meditaţie
şi reflecţie. Textul
este plin de figuri
de stil şi de imagini de o frumuseţe stilistică, dar şi teologică
deosebită, dezvăluind spectatorului deopotrivă pe scriitorul
Valeriu Anania şi pe călugărul Bartolomeu Anania. Conceptul
regizoral nu se limitează la cuvânt, spectacolul beneficiind de
contribuţia corpului de balet al Teatrului “Stela Popescu”, care
își descoperă valențe noi, jucându-se la granița dintre
coregrafie și joc scenic.

Femeia,
eterna poveste este
un spectacol în regia lui Attila Vizauer, o
poveste interbelică după un scenariu de Ema Stere. Scenografia
îi aparţine Ancăi Albani, iar coregrafia Ioanei Macarie. Acţiunea
se petrece pe terasa localului bucureștean „Leul și cârnatul”,
într-o seară de vară, prin 1937 sau 1938. Protagoniștii sunt
Maria, proaspăt angajată la bucătărie și chelnerul Pavel.
Povestea evoluează în jurul celor care se află în local, printre
care Maria recunoaște un bărbat de la o masă, cel care urma să se
căsătorească cu stăpâna ei, Tita Cristescu, ucisă în ziua de
Crăciun a anului 1935. Bărbatul este acum însoţit de o tânără
şi, pentru ea, plăteşte o dedicaţie care deschide programul
muzical al serii. Povestea alternează cu momente muzicale celebre
ale vremii, pe care le veţi recunoaşte cu siguranţă,
precum Iubesc
femeia (Cristian
Vasile), Femeia,
eterna poveste (Titi
Botez), Ce
faci astă seară tu (Dorel
Livianu) şi nu numai.