Cultura la farfurie. De la Roma antică la McDonaldizare: istoria surprinzătoare a fast-foodului
12 Martie 2026, 12:07
Fast-foodul pare, la prima vedere, o invenție a lumii moderne, asociată cu ritmul alert al orașelor contemporane și cu marile lanțuri globale. În realitate, mâncarea rapidă are o istorie mult mai veche și reflectă schimbări profunde în societate: felul în care muncim, modul în care ne organizăm timpul și chiar transformările relațiilor sociale.
În dialog Daria Ghiu, Adriana Sohodoleanu propune o călătorie culturală prin istoria fast-foodului: de la tarabele cu mâncare caldă din Roma antică până la industrializarea preparării alimentelor și reacția contemporană reprezentată de mișcarea slow food.
Contrar percepției comune, ideea de mâncare rapidă cumpărată pe stradă nu este deloc nouă. În Roma antică existau spații specializate în prepararea și vânzarea hranei pentru cei care nu aveau bucătării acasă.
„Au fost descoperite așa-numitele «termopolia», niște tejghele din zidărie ce conțin vase, care se găteau acolo în acea tejghea multifuncțională și această mâncare caldă era cumpărată de oamenii care nu aveau bucătării în apartamentele lor.”
Romanii locuiau adesea în clădiri multietajate – adevărate „blocuri” ale Antichității – iar apartamentele celor mai săraci aveau o singură cameră, fără spațiu pentru gătit. În acest context, cumpărarea mâncării pregătite devenea o necesitate.
De-a lungul timpului, această formă de alimentație rapidă a luat multe forme. În Evul Mediu, se vindeau plăcinte pe stradă, iar în multe orașe ale lumii se păstrează și astăzi tradiția cărucioarelor cu mâncare gătită pe loc.
„Nu multă lume știe că și sushi-ul a fost vândut pe stradă, în cărucioare, în secolul XIX, sub forma modernă de nigiri-sushi, cu pește proaspăt.”
Tot în secolul XX apar și primele automate alimentare sau „vending machines”.
„În 1962, pe bulevardul Magheru funcționa un automat unde băgai fise și primeai sandvișuri, produse de patiserie sau chiar băuturi.”
Succesul global al fast-foodului se bazează pe o organizare extrem de eficientă a muncii, inspirată din industria manufacturieră. Acest model a fost descris în sociologie prin conceptul de „McDonaldizare a societății”, care se referă la extinderea principiilor de eficiență și standardizare din industria fast-food în multe alte domenii ale vieții.
Extinderea globală a fast-foodului a generat însă și o reacție culturală. În Italia, protestele împotriva deschiderii unor restaurante de tip fast-food în apropierea unor zone istorice au dus la nașterea mișcării slow food.
„Această mișcare pune accent pe lucrurile făcute în tihnă, cu grijă și cu ingrediente locale de calitate.”
Interviu realizat de Daria Ghiu în emisiunea Orașul vorbește, produsă de Gabriela Mitan Dulgheru și difuzată în fiecare zi de luni până vineri, de la ora 9.00, la Radio România Cultural.
