Ascultă Vocile de Azi – Andrei Șerban: „Eu aș fi vrut să mă întorc să lucrez și în timpul lui Ceaușescu. Dar nu am fost lăsat. Niciodată nu am cerut azil politic”
28 Decembrie 2021, 12:13
„Eu am avut foarte iute în viață un semn al unei căi care este calea mea. Că mi-am găsit calea”.
Pe regizorul de teatru și operă Andrei Șerban norocul l-a însoțit pe parcursul întregii vieți. Aceasta este convingerea sa și crede că este dator să plătească pentru ceea ce i s-a dat. De fapt, viața nu i-a fost deloc ușoară, începând chiar cu anii copilăriei.
„Nu mi-e ușor să vorbesc despre copilărie, pentru că este partea cumplită... Foarte des în anii copilăriei suna soneria și nu știam dacă sunt agenți de securitate care veneau să facă percheziții. Era un fel de teamă, de panică continuă în casă și asta sigur m-a marcat. Ca să îmi găsesc o lume a mea, mi-am inventat un teatru de păpuși”.
S-a născut în București, în 1943 și a crescut într-un mediu multicultural. Pe linie paternă, provine dintr-o veche familie nobiliară din Arad. Mama făcea parte dintr-o familie numeroasă de greci care s-au stabilit în Tulcea la sfârșitul secolului al 19-lea. Acestea au fost începuturile vieții lui Andrei Șerban. O viață trăită prin teatru și însoțită de mister, de miracol.
În interviul biografic acordat Radio România Cultural, regizorul Andrei Șerban vorbește despre rădăcinile sale, despre cum a ajuns student la actorie, unde profesori i-au fost Ion Finteșteanu și Sanda Manu și cum Radu Penciulescu l-a îndrumat spre adevărata sa cale, regia. Despre plecarea din România, în 1969. Despre Peter Brook, pe care îl numește „adevăratul meu mentor în viață”, deoarece „„m-a scuturat din adânc, în toată ființa mea, pentru că trăiam în iluzie”. Dar și despre exil și întoarcerea în România, despre momentele de cumpănă din viața sa și despre căutările de azi.
Interviu realizat de Luana Pleșea
