Anca Hațiegan: “Cred că teatrul l-a salvat pe Liviu Ciulei, așa cum și pe Hamlet, de fapt, teatrul îl salvează”

Invitată în emisiunea GPS Cultural, moderată de Anca Mateescu, Anca Hațiegan a vorbit despre cartea „Ciulei și spectrul tatălui. O psihobiografie”, publicată la Editura Litera, carte ce explorează legătura profundă dintre viața personală și creația artistică a lui Liviu Ciulei, o figură marcantă a teatrului și a cinematografiei românești. Cartea a fost lansată la Teatrul Bulandra din București și abordează aspecte psihologice și biografice complexe, investigând influența traumei familiale asupra operei lui Ciulei.

“Totul a început cu un articol de dicționar. Am colaborat la Dicționarul multimedia al teatrului românesc, coordonat de criticul teatral Cristina Modreanu, cu mai multe articole. Ni se dădea o listă de artiști sau de spectacole despre care puteam să scriem și, la un moment dat, pe listă am regăsit numele lui Liviu Ciulei și m-am repezit la el. Îl admiram foarte tare pe Ciulei și am zis că acesta este momentul să aprofundez subiectul. Și m-am trezit că mă adâncesc tot mai tare în acest subiect și că mă pasionează tot mai tare. Am avut senzația că am făcut niște descoperiri acolo și nu mă mai opream. Și, până la urmă, a ieșit un text mult mai mare decât trebuia să fie.”

Un capitol esențial al cărții explorează procesul în care tatăl lui Liviu Ciulei, un inginer constructor de renume în interbelic, a fost acuzat de otrăvirea amantei sale, actrița Tita Cristescu, în 1935. Scandalul a captat atenția publicului și a presei luni de zile. Inginerul Ciulley a fost arestat, închis o vreme, achitat într-un final, dar întregul scandal a generat presiuni enorme asupra familiei și a marcat copilăria lui Liviu Ciulei. Anca Hațiegan descrie trauma generată de acest eveniment ca pe un catalizator pentru pasiunea viitorului artist pentru teatru, apărută în aceeași perioadă când a citit piesa Hamlet de Shakespeare.

“La un moment dat, am dat peste mărturia lui Ciulei, care spunea că interesul lui pentru teatru s-a născut atunci când, la vârsta de 13 ani, a citit piesa Hamlet. Și de aici pasiunea lui pentru teatru. Și nu știu de ce mi-a venit să calculez când a împlinit el 13 ani și mi-am dat seama că asta se întâmpla cu vreo două luni înainte să se judece cazul tatălui său. Și mi s-a părut atunci că el a făcut, de fapt, o foarte puternică lectură de identificare a piesei. S-a proiectat în Hamlet, care e confruntat tot cu o crimă pe care vrea să o dezlege. O crimă tot prin otrăvire.”

Spectacolele și filmele lui Ciulei sunt impregnate de elemente autobiografice, reflectând relația complexă cu figura tatălui, dar și durerea pierderii surorii sale, Ana Ciulei, care a murit tragic în timpul unei nașteri. Autoarea consideră că teatrul a fost pentru Ciulei o formă de terapie, un mijloc prin care și-a procesat și depășit traumele.

“Făcând din multe spectacole sau filme un fel de psihodramă secretă, cred că Liviu Ciulei s-a jucat pe sine sau și-a jucat propriul tată sub măștile diferitelor personaje pe care le-a interpretat”

Cartea combină teatrologia, psihologia și investigația jurnalistică, oferind o perspectivă unică asupra creației lui Liviu Ciulei. Anca Hațiegan propune ideea că teatrul a salvat artistul, la fel cum Hamlet l-a ajutat să înțeleagă și să integreze traumele din propria viață.