Cum ar trebui privită problema încurajării cititului? De Ziua Națională a Lecturii au răspuns la GPS Cultural scriitoarea și jurnalista Daniela Rațiu și antropologul Alex Dincovici

Daniela Rațiu: „Există această tendință și această ridicare a poalelor în cap pe care presa o cultivă în fiecare an, nefăcând practic nimic. Despre carte și despre consumul de carte se vorbește la Radio România Cultural, la Târgul de Carte și în evenimentele culturale care mai au loc – lansări și altele. Dar nu pătrunde în mainstream. Noi nu putem sparge ușa la studiouri, să intrăm și să ne promovăm cărțile sau să promovăm cititul. Aș spune că vina este împărțită. Pe de o parte media, pe de o parte sistemul de învățământ... În schimb îi scoatem în fiecare an de urechi pe profesori, pe elevi, pe studenți. Dar ei sunt produsul a ceea ce suntem noi cu toții”.

Alex Dincovici: „Cred că ar trebui privită din două unghiuri diferite. Pe de o parte, în general se discută despre oameni care nu mai citesc, dar de fapt problema pe care o vedem este că nu mai citesc cărţi de literatură, adică un anumit format de text. Şi mi se pare că, dacă privim problema aşa şi ne gândim cum facem oamenii să citească cărţi, s-ar putea să ne scape puţin din privire ce se mai întâmplă în rest şi de ce se întâmplă acest lucru. Pentru că până la urmă şi cititul este o abilitate care se dezvoltă în timp. Dar dacă ne uităm la generaţia anterioară, de exemplu, cum era când eram eu elev şi am fost la şcoală, atunci nu prea puteai să citeşti alt format de text. Citeai în principal cărţi, poate mai citeai articole sau presă şi cam atât. Acum, când avem internet peste tot şi foarte, foarte mult conţinut, care e de fapt conţinut de marketing şi conţinut de vânzări, nu ştiu dacă neapărat oamenii nu mai citesc. Cred că nu mai citesc cărţi pentru că citesc şi digeră alt tip de conţinut. Avem de-a face cu conţinut care e mult mai uşor accesibil pentru că foloseşte un vocabular mult mai limitat. Şi, în general, chiar şi articolele de presă s-au diluat foarte mult pentru că suntem invadaţi peste tot de text. Oamenii citesc în continuare, dar citesc într-un anumit fel. Ori formatul cu care suntem obişnuiţi în sistemul de învăţământ, a ajuns, cred că în primul rând pentru copii, extrem de dificil de înţeles, pentru că – şi asta o văd şi la copilul meu – literatura pe care e îndemnat să o citească în primele clase, cel puţin, e o literatură foarte străină de el. Pentru că descrie nişte experienţe ale unor oameni care trăiesc în altă lume, foloseşte nişte cuvinte care acum nu mai reprezintă nimic pentru el. Trebuie să înveţe foarte multe lucruri despre obiecte, de exemplu, care nu se mai folosesc astăzi pentru că au ieşit din uz, lucruri pe care le făceau oamenii şi poate nu le mai fac atât de mult acum. Şi aici cred că e o responsabilitate a profesorilor. Dar cred că e greu să avem pretenţia de la sistem să se adapteze atât de uşor, pentru că orice fel de schimbare şi reformă e dificilă. Însă ar trebui să fim mai îngăduitori şi cu copiii, şi cu studenţii şi să încercăm să le oferim nişte texte mai accesibile cu care să deprindă gustul lecturii ulterior”.

Daniela Raţiu: „Apocalipsa aceasta a necititului e mai degrabă specifică spaţiului românesc. Pentru că aici toate aceste voci apocaliptice din presă spun lucrul acesta, că nu se citeşte şi o să murim. În spaţiul occidental există un cult al cititului, în metrou..., oriunde te-ai duce. Există acest cult şi în învăţământ. Pe când la noi totul merge pe instant, pe referate luate de pe nu ştiu unde... Poate că puţin şi exagerăm, speriaţi de felul în care se schimbă paradigma civilizaţională. Dar mă gândesc că şi atunci când eram eu în liceu sau chiar şi în timpul facultăţii, nu ştiu dacă eram cinci care citeam în modul acela obsesiv. Cred că, de fapt, poate procentul este acelaşi, dar pericolul este mai mare pentru că lucrurile sunt cumva scăpate de sub control, nu mai există un cult în spaţiul public pentru citit, pentru cultură... Ar ajuta enorm nu doar ca sistemul de învăţământ să fie pus la punct acolo unde chiar trebuie, dar ar ajuta enorm și dacă în spaţiul acesta mainstream consumul cultural ar fi prezentat ca ceva cool. Nu se întâmplă lucrul acesta. Legat de carte, consumul cultural apare doar tangenţial, în jurnalele posturilor care sunt urmărite cel mai frecvent. De ce nu simt nevoia să pună umărul şi să facă din chestia asta ceva cool?! Cred că ar trebui o strategie în care să aduni nişte capete luminate, nişte oameni din business şi practic să tragi căruţa. Nu ne uităm la celelalte țări, unde cultura este ceva cool”.

Alex Dincovici: „Cred că, pentru a atrage, de exemplu, companiile să vorbească poate mai mult despre asta, ar trebui să arătăm că şi obiceiul cititului poate să ducă la productivitate crescută. Pe de altă parte, cred că e o presiune din ce în ce mai mare ca oamenii să câştige bani, să performeze profesional şi asta, de obicei, se translatează într-un efort care trebuie depus mult mai mult în zona aceea de a dobândi abilităţi care au legătură cu locul de muncă. Ori cititul unei cărţi întregi e ceva care consumă foarte mult timp, e loisir de fapt”.

Realizatoare: Luana Pleșa.