Dragoș Buhagiar: “Tot acest scandal a pornit de la un clip de 30-35 de secunde, care a circulat în mediul online”

Acuzații de blasfemie, amenințări cu moartea și un val de indignare au transformat spectacolul Proorocul Ilie, regizat de Botond Nagy la Teatrul Național I.L. Caragiale din București, într-un subiect fierbinte de dezbatere publică. În mijlocul acestei controverse, scenograful Dragoș Buhagiar, președintele UNITER, a luat atitudine, semnând un comunicat al Senatului UNITER, prin care trage un semnal de alarmă asupra linșajului mediatic declanșat în jurul spectacolului.

“Tot acest scandal a pornit de la un clip de 30-35 de secunde care a circulat în mediul online”, explică Dragoș Buhagiar, într-un interviu cu Anca Mateescu, pentru GPS Cultural. “Aceste momente extrase aleatoriu dintr-un spectacol nu sunt reprezentative și nu definesc spectacolul sau calitatea lui.”

Într-o societate în care viteza de propagare a informației depășește, uneori, capacitatea de analiză critică, teatrul se confruntă cu o nouă formă de cenzură: judecata superficială, bazată pe fragmente scoase din context. Întrebarea esențială este: asistăm la o formă de manipulare sau la o indignare autentică? Problema, în opinia sa, este că, în loc să judecăm un spectacol în întregimea lui, extragem momente izolate și le reinterpretăm după bunul plac.

“Poate fi o formă de manipulare, evident. Acestea erau practici pe vremea regimului de dinainte de ’89, când erau acele pseudo-comisii de cultură. Ce propunem noi este să fim atenți la actul artistic în integralitatea lui, pentru că un spectacol are un început și are un deznodământ.”

“Noi credem că teatrul nu este ceva obligatoriu, e o opțiune”, subliniază scenograful. Publicul are libertatea de a alege la ce fel de spectacole participă. “Teatrul s-a diversificat foarte tare, subiectele s-au diversificat. Noi trebuie să știm la ce teatru mergem și ce dorim să vedem.”

Un alt aspect pe care Dragoș Buhagiar îl evidențiază este tensiunea din societatea actuală. Rețelele sociale amplifică polarizarea, iar oamenii reacționează instinctiv, fără a căuta să înțeleagă contextul mai larg.

“Trăim într-o societate inflamată, hiperinflamată. (…) Mediul online nu este profund, este ceva ce îți mută mințile și corpul.”

Întrebarea fundamentală rămâne: putem înțelege, cu adevărat, o operă artistică doar dintr-un fragment izolat?

“Oare dacă eu deschid o carte și citesc o pagină, pot să consider că am citit cartea aia? Adică pot să spun că am înțeles subiectul?”

Regizorul Andrei Șerban, într-o scrisoare deschisă adresată Ministrului Culturii, a remarcat că aceeași piesă a dramaturgului polonez Tadeusz Słobodzianek a fost montată în 2010, la Sfântu Gheorghe, fără să genereze niciun scandal.