Interviu cu Cezara David, Centrul de Resurse Juridice (CRJ), manager program antidiscriminare
01 Martie 2024, 16:27
Cezara David: „Studiile din diverse țări arată o corelare între nivelul de educare și de educație și atitudinile discriminatorii. Cu o excepție. România bifează atitudine și rasism anti-rom extrem de ridicat, dar mai ales în corelare cu un nivel ridicat de educație formală. Și nu se știe exact de ce în România este atât de înrădăcinat rasismul anti-rom, indiferent de cât ești de educat sau de informat”
În ce măsură discursul urii și infracțiunile motivate de ură continuă să fie o constantă a societății noastre? Ce anume le alimentează? Sunt eficiente măsurile legislative de combatere? Invitată la GPS Cultural: Cezara David, Centrul de Resurse Juridice (CRJ), manager program antidiscriminare. Realizator: Luana Pleșea.
„Discursul de ură este susținerea, promovarea sau incitarea la denigrare, ură sau demonizare a unei persoane sau unui grup de persoane, precum și hărțuirea, insulta, stereotipizarea negativă, stigmatizarea sau amenințarea unei sau unor astfel de persoane, dar și orice justificare a acestor forme de exprimare” (Cezara David).
„Din păcate, pot spune doar că avem îmbunătățire pe partea de legislație, dar nu neapărat și de implementare a legislației. Însă nu avem o îmbunătățire pe partea de percepție sau de cât de mult este discursul de ură prezent în spațiul public. Iar faptul că mediul online dă o platformă mai mare de răspândire de discurs nu ajută la acest lucru” (Cezara David).
„În funcție de gravitate, discursul de ură este sancționat de legislația din România. În ceea ce privește eficiența legislației, ne-am uitat la cum aplică sancțiuni CNCD și CNA. Per total, considerăm că se depun puține sesizări anual. La CNCD, pe spețe similare, sunt decizii opuse, nu diferite, sancțiuni foarte mici, de genul avertisment sau 2 mii de lei când e vorba de copii cu dizabilități sau copii romi - considerate categorii vulnerabile. Iar la CNA am făcut o solicitare de informații publice și aveau 21 de decizii pe o perioadă de un an și jumătate, care sancționau diverse forme de incitare la discriminare în spațiul audiovizual. Sunt puține, iar cele mai multe aveau drept sancțiune un avertisment” (Cezara David).
