„Sunt emoționat pentru că știu cum este atunci când lansezi jurnale. Când publici poezie, când publici roman, ai mereu scuza ficțiunii, când lansezi jurnal, nu mai funcționează scuza asta”, scriitorul Radu Vancu

Radu Vancu a discutat cu Anca Mateescu, în cadrul emisiunii GPS Cultural, despre lansarea celui mai recent volum al său, Boala și războiul. Jurnal 2020–2024, apărut la editura Polirom. Acesta este al treilea volum de jurnal pe care-l publică, după Zodia Cancerului. Jurnal 2012–2015 și Răul. Jurnal 2016–2020. Cartea va fi lansată joi, 21 noiembrie, la Timișoara, în cadrul unui eveniment unde Radu Vancu va dialoga cu scriitorul Marin Mălaicu-Hondrari.

Autorul a explicat emoțiile care însoțesc publicarea unui jurnal, pe care o consideră o formă de expunere profundă, deoarece cartea reflectă direct experiențele și viața sa. Spre deosebire de poezie sau roman, unde există libertatea „scuzei ficțiunii”, jurnalul este o mărturie autentică. Această sinceritate face ca prezentarea cărții în fața unui public să fie dificilă, mai ales când printre spectatori se pot afla persoane menționate în paginile ei.

“Eu sunt convins că ăsta e un test al scriitorului, dacă poți să faci asta, dacă poți să scrii cu materialele vieții tale, să extragi din ele ceea ce crezi tu că e semnificativ, ceea ce crezi că e mai intens, pentru că eu am convingerea că literatura înseamnă intensitate și în jurnal reții vârfurile de intensitate ale unui zile. Deci, dacă poți să faci asta, dacă poți să extragi intensitatea cea mai intimă din viața ta și să o treci în pagină și să o publici și apoi să te duci să te întâlnești cu scriitori, atunci probabil că ești scriitor.”

Primul volum de jurnal a început ca un document strict personal, fără intenția de a fi publicat. Totul s-a schimbat când Gabriel Liiceanu, după ce a citit câteva pagini, l-a încurajat să-l publice. Ulterior, Radu Vancu a început să scrie cu gândul că aceste însemnări vor deveni publice, ceea ce a dus la o formă de autoreflecție mai intensă, dar nu la autocenzură.

“Dificultatea asta de a ști că ceea ce scrii în intimitate va deveni cândva public, funcționează în favoarea literaturii, o tensionează și, în cele din urmă, o intensifică.”

Pentru Radu Vancu, jurnalul este un test al autenticității literare și un mod de a face față incertitudinilor și provocărilor existenței. Cartea sa este descrisă ca un amestec de momente intime, reflecții asupra morții și suferinței, dar și ca o încercare de a extrage frumusețe din cele mai grele situații.