Carmen Mușat: "Nicio operă literară nu e singură pe lume, ci funcționează și își capătă semnificațiile în literatura globală." | PODCAST

Orașul Vorbește despre literatura globală și traduceri, despre cum literatura comparată traversează o schimbare de paradigmă și despre cum este această practică a traducerii unor mari nume ale literaturii universale în limba română. Invitatele Dariei Ghiu sunt Carmen Mușat, coordonatoarea Colecției „Cultura ideilor” la Editura Tracus Arte și Iulia Gorzo, traducătoare din limba engleză.

Discuția a pornit de la „Cum comparăm literaturile. Studiile literare într-o epocă a globalizării” de David Damrosch și de la cele mai recente traduceri ale Iuliei Gorzo, „Pasagerul” și „Stella Maris” de Corman McCarthy (Editura Humanitas Fiction).

Carmen Mușat: „Nu știu dacă termenul de literatură comparată mai funcționează. Nu comparăm și asta este miza, una dintre mizele importante ale cărții lui David Damrosch. Ideea de a compara literaturile pentru a stabili influențe și a stabili ierarhii nu mai funcționează astăzi. Nu de asta citim mai multe opere literare, citim ca să vedem cum comunică scriitori din spații culturale diferite, cum aceleași idei, aceleași teme se reflectă diferit în culturi diferite, în mentalități diferite. Citim ca să avem acces la mai multe puncte ale acestei rețele foarte diverse, care este literatura mondială, literatura lumii. Nu pentru a vedea cine pe cine a influențat sau cine e mai bun. Și de asta și discuțiile pe marginea premiului Nobel uneori sunt fără rost. Sunt foarte mulți scriitori buni, foarte buni, într un singur moment. E imposibil ca un premiu literar să-i răsplătească pe toți și atunci important e doar ca operele lor să ajungă la cât mai mulți cititori”.

Vorbind despre cele două traduceri, „Pasagerul” și „Stella Maris” de Corman McCarthy, Iulia Gorzo spune:

„Deși sunt două carți, eu le vad ca pe una singură, cu două perspective. Am intrat în această carte ca într-un tunel și am mai ieșit după 7 luni. Eram ca soldatul care nu știe că s-a terminat războiul, nu mai știam ce se întâmplă, în ce secol suntem. Cu un asemenea autor, experiența este profund imersivă. Te poartă cu el, este amețitor stilul său.”

„Munca traducătorului este, cred eu, printre cele mai importante. Traducătorul recreează într-o altă limbă o operă literară sau o carte de teorie, de critică literară, o carte de filozofie. Traducătorul este la fel de important ca autorul, pentru că fără el, cititorii nu ar avea acces la cărți scrise în limbi care nu le sunt accesibile, așa încât, practice orice traducător este un creator. Recreează, reface, regândește în limba lui o un text care a fost gândit și scris într-o limbă cu totul alta. A pune numele traducătorului pe copertă înseamnă a-i face dreptate traducătorului și a-i sublinia rolul imens, serviciul imens pe care îl face culturii”, spune Carmen Mușat vorbind despre noua tendință a editurilor de a trece pe copertă numele traducătorilor.