Cultura la farfurie. Cofetăriile de altădată: Între nostalgie și realitate

Cofetăriile de cartier au fost și rămân locuri speciale pentru generații întregi de români. Cu vitrine pline de Savarine însiropate, Amandine, Jofre și Mascote, aceste prăjituri au devenit simboluri ale copilăriei și ale unor vremuri pe care mulți le privesc astăzi prin lentila nostalgiei. Dar cât de variate și de speciale erau, de fapt, deserturile de altădată? Adriana Sohodoleanu, expert în gastronomie, ne oferă o privire mai realistă asupra cofetăriei românești de demult, bazându-se pe Rețetarul oficial de cofetărie din 1963.

“Idealizăm foarte mult prăjiturile de cofetărie din copilărie, mai ales noi, cei trecuți de 40 de ani, și uităm că, de fapt, nu erau foarte variate.”

Mulți dintre noi asociem Amandina cu un blat intens de cacao și un strat generos de ciocolată. Realitatea?

“Amandina din rețetarul din 1963 nu se făcea cu ciocolată, nici măcar cu cacao. Blatul își lua culoarea din zahărul ars, iar crema era un fondant cu unt.”

Totodată, prăjiturile clasice erau construite pe aceleași baze – același blat, aceleași siropuri, aceleași creme, doar cu mici variații. Boema, București, Cismigiu, Margareta sau Ora 12 sunt, în mare parte, reinterpretări ale acelorași ingrediente.

Un element-cheie în cofetăria românească a fost siropul de rom, folosit aproape universal. Alte arome erau mai rare, dar se regăseau totuși în unele rețete.

“Dacă stăm bine să ne gândim, era o cremă de vanilie, o cremă de cacao, care are vreo 5 variațiuni, cremă albă cu diferite arome, creme de nuci, cafea și castane sau portocale. Iar ca aromatizant, avem siropul de rom. Incredibil în cât de multe rețete poate să apară! Cred că este gustul cofetăriei românești, nu? Apar apoi migdalele și portocalele, mai rar și apa de flori, pe care am regăsit-o cu surpriză în rețetar, pentru că personal nu mi-o amintesc, dar cu siguranță era folosită pe ici, pe colo.”

Un alt aspect interesant este varietatea regională a prăjiturilor. În unele orașe, existau deserturi specifice, precum Broscuțele la Cluj, prăjitura Brașov sau prăjitura Timișoara. Totuși, ele erau, de cele mai multe ori, variațiuni ale acelorași ingrediente, cu mici diferențe în decor sau arome.

Interviu realizat de Daria Ghiu în emisiunea Orașul vorbește, produsă de Gabriela Mitan Dulgheru și difuzată în fiecare zi de luni până vineri, de la ora 9.00, la Radio România Cultural.