Dincolo de norme: Locuințele singulare care contrazic arhitectura epocii comuniste

În perioada comunistă, arhitectura locuințelor era parte dintr-un proiect de stat menit să uniformizeze viața urbană. Totuși, unele case și blocuri au reușit să sfideze aceste norme, fie datorită statutului privilegiat al proprietarilor, fie prin inițiative personale ale celor care și-au dorit un alt tip de spațiu de locuit. Orașul vorbește despre aceste „anomalii” arhitecturale cu arhitectul și cercetătorul Ștefan Ghenciulescu, redactor-șef al revistei Zeppelin, pornind de la cartea Dincolo de norme. Locuințe singulare în România comunistă, scrisă împreună cu Irina Tulbure.

În perioada comunistă, construcțiile de locuințe nu erau doar proiecte arhitecturale, ci parte a unui plan amplu de urbanism și organizare socială. Deși regimul permitea, într-o anumită măsură, creditarea și construcțiile individuale, toate se desfășurau sub stricta supraveghere a statului.

„Nu toate locuințele construite în perioada socialismului erau proprietate publică, se construia și cu credit, se construiau și locuințe personale, dar ideea este că, fie că erai chiriaș sau proprietar, oricum ți se servea un proiect.”

În ciuda acestui control, cartea Dincolo de norme. Locuințe singulare în România comunistă documentează exemple de locuințe care s-au abătut de la regulile epocii. De la blocul modernist de pe Bulevardul Elisabeta, aparent interbelic, până la casele-vagon din Rahova și vilele opulente proiectate de arhitecți celebri pentru elitele regimului, fiecare dintre aceste locuințe are o poveste aparte.

„Vorbim despre locuințe, case, uneori chiar blocuri realizate după proiecte speciale.”

Aceste locuințe erau construite fie pentru membrii elitei comuniste, fie de oameni care au reușit să obțină un credit și să își angajeze un arhitect pentru a proiecta o casă personalizată. Dar un aspect fascinant al cercetării este descoperirea unor cartiere întregi care nu au urmat modelul clasic al locuirii comuniste. Aceste zone au fost populate de oameni care au primit loturi de teren și au construit case cu resurse proprii.

„Rahova, cartierul Ferentari cu casele de mahala, cu străzi drepte, cu curțile acelea mici - eram ferm convins că toate s-au născut între cele două războaie, când, de fapt, o imensă parte este făcută după 1945 de oameni care au venit, au primit niște loturi, au săpat fântâni și au făcut case.”

Deși arhitectura comunistă pare ruptă complet de trecut, în realitate, multe influențe au persistat. Există blocuri construite în anii ’60 care păstrează influențe moderniste interbelice, demonstrând că arhitecții au adaptat principiile estetice din epocile anterioare la noile cerințe ideologice.

Interviu realizat de Daria Ghiu în emisiunea Orașul vorbește, produsă de Gabriela Mitan Dulgheru și difuzată în fiecare zi de luni până vineri, de la ora 9.00, la Radio România Cultural.