Ilustrată din Amsterdam - Broaște și capete de cașcaval

De câte ori nu apelăm la umor în situații dificile? Facem haz de necaz, spunem noi, românii. Ridiculizarea inamicului este un fenomen cu rădăcini adânci în istorie. Francezi, britanici, italieni, olandezi – cu toții au fost ținta satirei în diferite momente ale istoriei. În volumul Broaște și capete de cașcaval, istoricul de artă Daniel Horst se concentrează pe imaginea olandezilor, ridiculizați de francezi și britanici încă din secolul al XVII-lea.

Cea mai veche caricatură gravată identificată de Daniel Horst, curator al departamentului de istorie al muzeului național din Amsterdam, Rijksmuseum, este din 1599. Este o gravură realizată în perioada războiului de 80 de ani, în care rebelii olandezi sunt înfățișați ca broaște – locuitori obișnuiți ai „colecției de mlaștini”, așa cum erau considerate Țările de Jos. Broasca este doar una dintre imaginile stereotipe la care se apela pentru ridiculizarea olandezilor, spune Daniel Horst:

„Broaștele sunt cele mai populare. Am găsit multe caricaturi produse de francezi și britanici în perioade de război cu olandezii – propagandă de război în care olandezii sunt ridiculizați” (fig. 1).

Fig. 1 – Gravură despre respingerea prințului, John Cawse, 1799, Rijksmuseum

„Un alt stereotip este cel al brânzarului. Olandezii produceau și vindeau cașcavaluri. De exemplu, într-o caricatură din secolul al XIX-lea, corpul regelui olandez este format din roți de cașcaval sau stă pe un tron făcut din cașcaval” (fig. 2).

Fig. 2 – Regele Willem I pe un tron din cașcaval, autor anonim, 1830 – 1831, Rijksmuseum

„Și o a treia imagine este cea a fumătorului de pipă din lut. Francezii și britanici erau și ei fumători de pipă, dar nu atât de mult ca olandezii, care aveau și produceau pipe din lut pe scară largă și le exportau. Așa că în orice caricatură personajul cu pipă va fi întotdeauna olandez” (fig. 3).

Fig. 3 – Prietenia unui olandez cu un francez și un britanic, John Cawse, 1799, Rijksmuseum

Broaște, cap de cașcaval, fumător de pipă, dar de ce supraponderal și morocănos, așa cum vedem într-o caricatură care se referă la „divorțul” dintre Belgia și Olanda de astăzi. Belgia este o femeie care alungă Olanda cu mătura (fig. 4).

Fig. 4 – Gravură despre divorțul din Olanda și Belgia, William Heath, 1830, Rijksmuseum

„Este morocănos”, spune Daniel Horst râzând, „pentru că divorțează. E supraponderal pentru că așa erau văzuți olandezii: cetățeni prosperi, dar leneși, care doar beau și mâncau bine. Este o imagine folosită în special în satira britanică. Dar aceeași imagine e folosită mai târziu pentru a-l ridiculiza pe Napoleon, care pierde războiul, iar greutatea olandezului supraponderal așezat pe gâtul lui Napoleon este considerată un avantaj” (fig. 5).

Fig. 5 – Coșmarul olandez, Thomas Rowlandson, 1813, Bodleian Libraries, Universitatea Oxford

Pentru cine erau făcute aceste caricaturi și cum circulau ele pentru a ajunge la publicul țintă?

„Sunt întrebări la care este mai greu de răspuns”, adaugă Daniel Horst. „Nu avem suficiente informații legate de cine cumpăra aceste caricaturi. De exemplu, în Anglia, cei care vindeau cărți aveau și astfel de colecții de caricaturi, cu cât mai colorate, cu atât mai valoroase. Oamenii le cumpărau, se amuzau acasă cu familia și cu prietenii. În Belgia, în secolul al XIX-lea, aceste caricaturi chiar erau propagandă de război. Erau vândute cu intenția de a-i uni pe belgieni împotriva inamicului – în acest caz olandezii, care erau broaște sau făcuți din cașcaval. Erau un instrument care să mobilizeze publicul împotriva inamicului comun” (fig. 6).

Fig. 6 – Soldat olandez al infanteriei ușoare în retragere, William Heath, 1830, Rijksmuseum

Autor: Claudia Marcu

Editare: Mihaela Niţă