Ilustrată din Amsterdam - Suzana, din Evul Mediu până la #MeToo

Dacă ați trecut pe la Muzeul Național de Artă din București, poate că v-ați întâlnit cu această scenă: o tânără care își face toaleta este surprinsă de privirile a doi bărbați în vârstă. Încearcă să își acopere nuditatea cu o pânză și să se protejeze de gesturile agresive ale celor doi. Este o copie după un tablou al pictorului olandez Joachim Wtewael, care datează de la începutul secolului al XVII-lea. Originalul, aflat în Muzeul Gouda din Olanda, a fost motiv pentru o expoziție de excepție: Suzana, din evul mediu până la mișcarea #MeToo. Pentru că despre povestea Suzanei este vorba, o poveste clasică despre șantaj și abuz de putere, care i-a inspirat pe mulți artiști de-a lungul secolelor.

Desigur, povestea fermecătoarei Suzana, așa cum a rămas în Vechiul Testament, este mai complexă: o tânără face baie în grădina propriului palat. Doi bărbați în vârstă, care se întâmplă să fie și judecători, vor să facă sex cu ea. O amenință că, dacă nu se supune, o vor acuza de infidelitate. Suzana refuză. Tânărul profet Daniel îi interoghează separat pe acuzatori și descoperă detalii care se bat cap în cap. Cei doi bărbați sunt condamnați la moarte și Suzana este astfel salvată. Dacă în literatură povestea s-a păstrat, în artă Suzana este folosită pentru a transmite mesaje diferite, spune curatorul expoziției din Gouda, Ingmar Reesing:

„Principalele ingrediente sunt, desigur, o baie, personajele principale, Suzana și cei doi bărbați, o fântână, arhitectura; toate acestea le regăsim în compoziții de-a lungul secolelor, însă fiecare din aceste compoziții are un alt scop.

În primul rând, pentru artiștii bărbați era un motiv să picteze un nud. Apoi, scena însemna o avertizare pentru femeile măritate, un îndemn să rămână fidele bărbaților lor, dar și bărbații să își țină mâinile acasă. De exemplu, un cadou de nuntă potrivit era un cufăr decorat cu scene legate de povestea Suzanei.”

Lorenzo Lotto, Tintoretto, Carracci, Goltzius, Rubens, Rembrandt, toți ne-au lăsat pe pânză povestea Suzanei. O vedem între cei doi bărbați, cu gesturi de multe ori disperate, cu gura înțepenită în strigăt, încercând să scape de degetele care îi strâng pieptul sau care încearcă să o imobilizeze.

Fig.2 – Suzana şi bătrânii, Jan Gillisz. van Vliet după Jan Lievens, 1632-1636, gravura, © Rijksmuseum

Fig.3 – Suzana şi bătrânii, Agostino Carracci,1590-1595, gravura, © Rijksmuseum

Artemisia Gentileschi, însă, violată de cel care ar fi trebuit să se ocupe de pregătirea ei artistică, pictorul Agostino Tassi, se regăsește în povestea Suzanei.

Ingmar Reesing: „O expoziție despre Suzana nu ar fi posibilă fără lucrările Artemisiei Gentileschi, continuă Ingmar Reesing. O artistă extraordinară a secolului al XVII-lea, care a pictat scene istorice în format foarte mare, ceea ce era o realizare remarcabilă pentru o femeie în acele vremuri. Are șase pânze doar cu Suzana și, în niciuna dintre acestea, Suzana nu este atinsă de cei doi bărbați.”

Fig. 4 - Suzana şi bătrânii, Artemisia Gentileschi, 1649, ulei pe pânză, ©Moravian gallery, Brno.

În secolul al XX-lea, când antisemitismul înflorea, Suzana a fost folosită ca obiect de propagandă. Ea este femeia catolică, pioasă, atacată de doi bătrâni cu trăsăturile stereotipice atribuite evreilor. Tabloul lui Arnold Böcklin, pictorul preferat al lui Adolf Hitler, a fost achiziționat special pentru Führermuseum.

Fig.5 - Suzana şi bătrânii, Arnold Böcklin, 1888, ulei pe panza,© Landesmuseum Kunst & Kultur

Suzana, ca obiect al dorințelor sexuale, nu putea să nu influențeze și așa-numita cultură populară. Într-un Playboy avant la lettre apare un desen art-deco realizat de Albert Chazelle, care o înfățișează pe Suzana ca sex symbol, spionată prin geamul ușii de doi tineri, considerați viitorii bătrâni din povestea originală. Suzana zâmbește seducător privitorului.

Fig. 6 - Suzana şi „viitorii bătrâni”, Albert Chazelle, 1922, © The Wallraf–Richartz Museum

Înaintea celebrei scene a dușului din filmul Psycho al lui Hitchcock, îl vedem pe Norman Bates cum înlătură o pictură care îi acoperă gaura secretă din perete prin care o spionează pe femeia din baie:

Fig.7 - Suzana şi bătrânii, Willem van Mieris, 1714, ulei pe pânză, Muzeul regal de Arte frumoase, Bruxelles.

Fig.8 – stop cadru din filmul Psycho (1960), in regia lui Alfred Hitchcock

https://www.youtube.com/watch?v=ghew-s2zPjE

Ingmar Reesing: „Hitchcock a folosit intenționat pictura lui Willem van Mieris (din 1714) și a făcut astfel o subtilă referință la povestea Suzanei”

Expoziția nu este o premieră, ci mai degrabă o continuare a expoziției din 2022 de la Köln, Germania, la care s-a lucrat nu mai puțin de 15 ani. Povestea Suzanei este dovada că #MeToo a fost recunoscut ca fiind o infracțiune cu mult înainte ca noi să-i dăm un nume, cum bine subliniază Mariette Haveman într-un editorial pentru Kunstschrift, o revistă olandeză de artă.

Notă:

Ingmar Reesing. © CODART https://www.codart.nl/guide/curators/ingmar-reesing/

Ingmar Reesing este curator al Muzeului Gouda din 2018. Este specializat in sculpturi în miniatură din Evul Mediu târziu, sculptură în fildeș și sculptură devoțională din lut şi pictură din Țările de Jos până în 1700. Expoziția Suzana, din Evul Mediu până la #MeToo este deschisă până pe 23 martie 2025.

Autor: Claudia Marcu