Misteriosul Monogramist I.S.: mai uman decât Vermeer, contemporan cu Rembrandt și Lievens

În 1656, guvernatorul din sudul Țărilor de Jos, Leopold Wilhelm al Austriei, abdică și se întoarce la Viena. Ia cu el o importantă colecție de picturi. Unul dintre tablourile achiziționate de el înfățișează bustul unei femei în vârstă, în profil, cu o eșarfă pe cap, îmbrăcată într-o haină cu guler de blană. În 1659, în inventarul colecției este menționat ca autor Monogramistul I.S. și anul în care a fost realizat tabloul: 1651.

Dar cine este acest pictor care se semnează cu monograma I.S.? De aproape un secol, istoricii de artă încearcă să afle identitatea misteriosului maestru. Singurele dovezi ale existenței lui sunt, până în acest moment, câteva zeci de picturi aflate în diferite colecții muzeale și private din Europa.

Expoziția de excepție de la Muzeul De Lakenhal din leiden este un pas important în tentativa de a-i reconstitui parcursul artistic. Iar Leiden pare să fie cel mai potrivit punct de plecare, pentru că stilul monogramistului trădează o legătură evidentă cu artiștii din Leiden, în special Rembrandt, prietenul lui Jan Lievens, și fostul elev al lui Rembrandt, Gerrit Dou. Am vorbit despre acest misterios maestru cu Janneke van Asperen, curatoarea expoziției.

„S-au păstrat câteva picturi cu totul aparte în arta secolului al XVII-lea, de o calitate extraordinară, iar faptul că nu-i știm numele și că nu știm absolut nimic despre artist - așa ceva practic nu se întâmplă niciodată, îl face cu atât mai special.”

În operele sale apar adesea figuri de bărbați și femei în vârstă, pictate fără urmă de cosmetizare. Artistul nu ascunde ridurile, bolile sau urmele timpului, ci le transformă în expresii ale unei profunde umanități.

„Chiar și astăzi”, continua Janneke van Asperen „aceste picturi au o forță extraordinară, te ating și te impresionează, deși au fost pictate acum patru secole. Pictorul are o capacitate remarcabilă de a surprinde privirea și emoția umană în așa-numitele tronii. Mai mult decât atât, el acordă o atenție deosebită oamenilor reali, neidealizați, oameni cu trăsături autentice, redate cu toată asprimea realității, uneori chiar cu mici anomalii, deviații ale feței, pe care le redă însă cu o empatie extraordinară, foarte umană.”

Maestrul I.S. Bărbat cu o tumoare pe nas, 1645, ulei pe lemn, Muzeul Național, Stockholm

Maestrul I.S. Bătrână în profil, cca. 1640–45, ulei pe lemn, colecție privată.

Ce ne spun picturile despre autorul lor? Mai întâi, că a fost activ cu siguranță în perioada 1633–1658, ceea ce îl face contemporan cu Rembrandt și Jan Lievens. Stilistic și tematic, este foarte apropiat de evoluțiile artistice din Leiden, unul dintre centrele artistice importante ale secolului al XVII-lea olandez. Găsim în opera lui multe tronii, un gen dezvoltat în special de Rembrandt și Lievens în Leiden.

Janneke van Asperen: „Este remarcabil. Dacă pui tablourile lor unul lângă altul, ele rezistă foarte bine comparației, sunt de calitate excepțională. Avem lucrări timpurii și târzii, dar încă de la început el este foarte bun și devine rapid tot mai bun; a fost cu adevărat foarte talentat.”

În 1937, colecționarul finlandez Gösta Serlachius cumpără la Londra o pânză atribuită lui Jan Lievens, sub titlul Un bătrân cu căciulă de blană. Această atribuire spune ceva despre cât de puțin se știa atunci despre Monogramistul I.S., adevăratul autor al tabloului, comparat, probabil, cu o compoziție similară a lui Lievens, Un bătrân în profil, datată 1625. Puse unul lângă altul, tablourile se diferențiază stilistic și tehnic.

Maestrul I.S., Bătrân cu pălărie de blană, 1640-49, ulei pe pânză, Fundația de Arte Frumoase Gösta Serlachius, Mänttä

Jan Lievens, Bătrân, 1625-26, ulei pe lemn, Kunsthistorisches Museum, Viena

Pe de altă parte, multe obiecte introduse în compozițiile lui indică o influență din zona baltică și din estul Europei. În câteva pânze, personajele sunt îmbrăcate în costume asemănătoare celor tradiționale purtate în Rusia, Ungaria sau Polonia. Dar unele dintre aceste obiecte se regăseau și pe teritoriul Republicii Olandeze.

Indicii ar putea apărea și dacă ne uităm la proveniența picturilor, în ce colecții se află acum și cum au ajuns acolo. Din nou, Janneke van Asperen:

„Putem urmări proveniența câtorva tablouri destul de departe în timp. La sfârșitul secolului al XVII-lea sau începutul celui de-al XVIII-lea, unele se aflau deja în colecții importante, inclusiv internaționale, de exemplu, la Stockholm, în Suedia, și la Viena. Aceste date ne spun că picturile au fost apreciate foarte devreme. Dar interesant este că ele erau deja descrise drept picturi de I.S., fără un nume. Prin urmare, încă de atunci, numele artistului era practic necunoscut sau, cel puțin, nu era menționat.”

Femeia în vârstă cu eșarfă pe cap m-a dus imediat cu gândul la Fata cu cercel de perlă, celebrul tablou al lui Vermeer. M-am gândit, pentru o clipă, că am în față același personaj, la vârste diferite. Deși cronologic ar fi posibil, nu vom ști niciodată dacă Vermeer a fost inspirat de tabloul Maestrului I.S. Ce pot spune însă este că tabloul misteriosului pictor are mai multă forță, este mai uman și, tehnic, superior celui semnat de Vermeer.

Maestrul I.S., Portretul unei bătrâne, 1651, ulei pe lemn, Muzeul Kunsthistorisches, Viena.

Johannes Vermeer, Fata cu cercel de perlă, 1665, ulei pe pânză, Muzeul Mauritshuis, Haga.

Numele pictorului sau, de ce nu, al pictoriței, rămâne în continuare un mister. La fel și locul unde s-a născut. Vizitatorul expoziției de la Leiden va simți cu siguranță misterul care îl înconjoară pe acest monogramist și, cine știe, poate că această expoziție va duce la alte descoperiri.

Janneke van Asperen: „Ceea ce sper cel mai mult este ca, în cele din urmă, să-i oferim Maestrului I.S. un loc legitim în istoria artei, ca oamenii să-l cunoască și să știe că el aparține cu adevărat marilor maeștri ai secolului al XVII-lea, să înțeleagă cât de speciale sunt lucrările lui.”

Notă:

Sursa: Codart © Diederick Bulstra

Janneke van Asperen este curatoare la Muzeul De Lakenhal din Leiden, Țările de Jos, specializată în maeștrii secolului al XVII-lea. Expoziția de la Leiden rămâne deschisă până la 8 martie 2026.