Poeta Deniz Otay, în Orașul Vorbește: „Literatura scrisă de femei există, e foarte bună, e foarte diversă, trebuie doar să fii atent la ea”

Pe 1 martie, editura Vellant lansează Linia autoarelor - un număr de telefon, +40748 659 110, la care putem asculta în fiecare zi, între 1 și 8 martie, literatură scrisă de femei, în lectura unor autoare sau a unor cititoare pasionate: Katia Pascariu, Ruxandra Gîdei (4fără15), Ioana Nicolaie, Alina Purcaru, Sabina Yamamoto, Irisz Kovacs, Anca Chimoiu și Oana Barbonie.

Ce-ar fi dacă dimineața, la cafea, în autobuz sau în pauza de prânz ai asculta două minute din literatura unor autoare? Cum ar fi dacă, sunând, ai auzi o idee pe care ai vrea s-o audă și un prieten, o soră sau mama ta, într-o perioadă în care celebrăm vocile femeilor și contribuția lor? Așa au ales și invitatele noastre, vocile Liniei autoarelor, fragmentele pe care le vei asculta la telefon: oprindu-se asupra unor idei importante pe care ar fi vrut să le împărtășească unui prieten.

Daria Ghiu a vorbit despre Linia autoarelor cu poeta Deniz Otay, PR al editurii Vellant.

„O voce presupune foarte multă intimitate prin concretețea pe care o are. Va fi interesant de urmărit și sperăm să avem și feedback-uri de la oamenii care vor suna, pentru că, pe de o parte, ce intuim noi e că vom avea experiența nostalgiei în cazul a persoanelor din generațiile mai mari cărora le lipsește acest vorbit la telefon și care au poate tot mai puțini oameni în jurul lor cu care îl mai pot practica. Și, pe de altă parte, sunt persoanele din generația noastră și din generații chiar mai mici, pentru care vorbitul la telefon are un scop strict utilitar, dar nu are dimensiunea asta intimă. Noi practic îi invităm pe oameni la un fel de gest comun. În cazul ăsta și mediul va fi important, pentru că, deși lecturile nu au loc într-un anumit loc în care oamenii se strâng, ci dimpotrivă, ești cumva izolat, ești conectat cu alți oameni printr-o simultaneitate a gestului. Mai mulți oameni fac asta în același timp, se creează un sentiment de comunitate și, în același timp, o atenție la literatura scrisă de femei și la discursurile femeilor, ceea ce face și ca aceste discursuri să poată fi asimilate în acest timp, tocmai pentru că mulți oameni sunt atenți la ele simultan.”

La finalul anilor ’60, în New York, ca un act aproape radical pentru vremea aceea, a fost creată prima linie telefonică la care puteai suna ca să asculți un poem. Această idee, care a făcut lecturile de poezie accesibile într-o perioadă în care nu le puteai asculta pur și simplu pe YouTube și în locuri în care oamenii nu aveau mereu acces la poezia performată live, a dat naștere unei întregi tradiții de hotline-uri poetice.