REConCHILLiant cu Daniela Rei Vișan și invitații săi

” Dar tot ce e viu pe pământ e supus veșniciei, pe morții iubiți de anul trecut nu i-am pierdut definitiv, ființa lor s-a dezagregat în fiecare țesut al nostru, de aceea noi nu putem să-i uităm niciodată.”

Nichita Stănescu, Amintiri din prezent Editura sport turism1985

Duminică 18 februarie 2024 de la ora 18.00 vă propunem la Radio România Cultural un dialog despre rolul artei în lumea contemporană, de la valențele strict estetice până la palierele etice sau spirituale. Istoria ce capătă chip prin memorie este transformată sau chiar transfigurată prin artă și ne poate ajuta să înțelegem prezentul, vindecând anumite răni ale trecutului.

Pe acest drum șerpuit ce se strecoară prin meandrele ideologiilor, al terorii și al suferinței vor fi alături de noi Mădălina Manolache istoric de artă, Teodor Zaica artist vizual și Mircea Hristescu artist multimedia.

Expoziția ” Omul fără memorie ” deschisă la Galeria Romană din București până pe 29 februarie 2024 propune publicului câteva teme extrem de îndrăznețe prin care se poate contura nu doar profilul unei epoci ci și portretul interior al celor ce călătoresc fără chip, fără memorie spre un viitor tot mai incert.

Experiența din temnițele comuniste este așezată cumva în contra echilibru cu uniformizarea lumii contemporane. Alergând continuu după ținte ce țin mai degrabă de reperele cantitative ale vieții, uităm de sensul real al existenței noastre și de hrana celestă cu care am putea să ne hrănim sufletul. Trimiterea este evidentă în lucrările lui Mircea Hristescu în ” pâinea autoportret”, în ” pâinea jurnal” ce completează admirabil scenele de ” pomenire ” ale lui Teodor Zaica. În foarte puține expoziții am resimțit puterea lanțului uman VIU, ce străbate istoria dar și sângele ce ne ține în viață.

Calitățile unei lucrări se vădesc atunci când ” încep să zidească ceva din omul acela lăuntric” mărturisește Mircea Hristescu. Tot el își amintește mirarea pe care a resimțit-o în momentul în care a conștientizat că ” fiecare artist lasă ceva la iveală, chiar și atunci când imaginea este foarte obscură și foarte voalată”, dezgolind cumva sufletul, dar , paradoxal, reușind prin acest efort spiritual să și vindece, să ne ajute în momentele dificile ale vieții.

Arta poate deveni punte între sacru și laic, între cele văzute și cele nevăzute, ne poate ajuta să regăsim drumul spre CER, parcurgând simbolic pașii smeriți ai jertifirii sau durerea frumuseții prea – rapid trecătoare.

Pentru Teodor Zaica înțelegerea fenomenului totalitar a început din copilărie, ca o curiozitate mai întâi, apoi ca un fel de solidaritate față de rudele sale, căpătând mai apoi veștmântul mirării. Lucrările sale concepute pe pânze mari, care ” cuprind” și privitorul șochează prin sobrietatea tușelor, a privirii ce leagă lumile.

După cum ne avertiza chiar la vernisaj doamna doctor Galina Răduleanu, ea însăși fost deținut politic : “ În epoca noastră formula atât de reală a lui Dostoevsky frumosul va salva lumea, reprezintă o țintă care trebuie distrusă, frumosul trebuie distrus tocmai pentru a nu salva lumea și această lipsă de frumos se vede în toate domeniile începând de la vestimentație, vorbire, artă, peste tot.

...și atunci când am intrat în expoziție, am fost șocată de faptul că au pictat mai mult decât forma, culorile... au surprins spiritul închisorii pe care și acum mi-l amintesc, l-am trăit și l-am simțit cu intensitate deosebită... nu am crezut că voi putea să resimt ceea ce simțeam când ne întâlneam între noi și că nu era nevoie să ne povestim sau să vorbim între noi, era suficient să ne uităm unii la alții și să trăim ceea ce am trăit, ei bine am trăit acest lucru văzând aceste lucrări... este o minune ca să vă spun așa. ”

” Omul fără memorie” ne răscolește fricile, ne dă în vileag comoditățile, ne obligă să ne dăm jos măștile, să privim cu onestitate, discernământ dar și speranță către generația tânără de artiști ce pare să aibă înțelepciunea de a transforma arta în cunoaștere, în punte de vindecare și iertare a trecutului prin estomparea răului și mărturisirea adevărului.

O emisiune de Daniela Rei Vișan