REConCHILLiant: Daniela Rei Vişan în dialog cu pictorul Horea Paştina la Radio România Cultural

„ Incapabilă de a oferi o forţă coerentă întregului, viaţa modernă ajunge confuză, haotică. Lumea se destramă. Se poartă fragmentul. Nu fragmentul arheologic. Se despică, se disecă, se sparge, se împrăştie. Se îndepărtează de viaţă. Noi înşine suntem un fragment. Dacă despici trandafirul, floarea, nu vei afla de unde vine mirosul sau culoarea. Prospeţimea. De la sine trecătoare. Floarea înmugurită, floarea înflorită, floarea care păleşte, floarea care se usucă, floarea uscată. Învăţătura vine încet şi pe nesimţite ca şi vorbirea, ca şi scrisul. Precum creşte omul.

Eu nu sunt profesor. Mai degrabă coleg. Slujitor.”

Horea Paştina „ Ascult şi privesc”, Editura Reîntregirea 2020

Duminică 15 septembrie 2024 de la ora 18.00 vă propunem la Radio România Cultural o reîntâlnire cu pictorul Horea Paştina. Punctul de plecare al dialogului nostru l-a constituit expoziţia „ Piatra din capul unghiului” deschisă la Galeria Romană din Bucureşti în perioada iulie-august 2024. Vom aborda câteva teme mai sensibile, care se împletesc cu vieţile fiecăruia dintre noi. În cele 30 de minute de emisie vom discuta despre rolul unificator al artei autentice, despre capacitatea actului artistic de a depăşi barierele timpului, ale spaţiului, pentru a readuce făpturile pământului către unitatea primordială din care au fost zidite.

După cum mărturiseşte pictorul Horea Paştina în interviul pe care ni l-a acordat „prin celălalt aflu despre mine”, expoziţiile pe care le-a deschis în timp fiind un prinos, o permanentă reîntâlnire „ cu cei care m-au însoţit, oameni, locuri, prieteni. Cu fiecare naştere se deschide o carte şi cu fiecare mormânt se închide (...) Binele dăruit de sus trebuie să-l gustăm şi să plecăm cu el de aici.”

Una din cele mai profunde întrebări pe care Horea Paştina ne-o propune prin pânzele sale este aceea a menirii noastre în această lume. Mai putem noi astăzi micşora întunericul din noi pentru a deveni fiinţe solare?

Prin lucrările sale artistul marchează un drum, oferă o alternativă de vieţuire către lumină, într-o lume gălăgioasă şi dură. Este însă nevoie de o „ bună aşezare”, de un dozaj înţelept al talanţilor pe care i-am primit în dar, pentru a reuşi să privim către „ Piatra din capul unghiului” ce leagă lumile văzute cu cele nevăzute, cele pieritoare, măcinate de timp, cu cele veşnice.

În volumul „Ascult şi privesc” artistul nuanţează cu mare fineţe una din temele esenţiale dezbătute de teologi - raportul dintre cunoaştere şi libertate:

„ În principal sunt doi pomi: pomul vieţii şi pomul cunoaşterii binelui şi răului. NU te poţi îndrepta deodată spre amândoi pomii. Trebuie să alegi, să deosebeşti. Dacă te îndrepţi spre pomul vieţii, te îndrepţi spre ascultare-lucru vechi; dacă te îndrepţi spre pomul cunoştinţei binelui şi răului, te îndrepţi spre „ libera” părere- noutatea. Lucru nou.

Omul întotdeauna este însoţit de umbra lui. Dacă priveşte spre soare, umbra este în spatele lui; dacă stă cu spatele la soare, umbra este în faţa lui.”

Noi cum ne aşezăm oare? Privim spre lumină sau către umbrele din noi? În ce măsură mai putem armoniza cerul şi pământul în gândurile, faptele, cuvintele pe care le rostim?

După cum mărturiseşte Horea Paştina în interviul pe care ni l-a acordat „ Aflându-te în faţa pânzei ai un sentiment de teamă; nu ştii ce faci, cum faci. Pentru mine CRUCEA e un punct de sprijin pentru ceea ce urmează să fac pe pânză.”

În lucrările sale ne reaminteşte de facerea lumii, când toate au fost întocmite în armonie. Prin lăcomia, neascultarea şi neglijenţa omului acest echilibru a fost rupt, aşa încât reîntoarcerea către „ Piatra din capul unghiului” nu se poate realiza fără discernământ, smerenie, rugăciune, răbdare, cunoaşterea celor adevărate, după o îndelungată şlefuire interioară.

„ Văzul, auzul, mirosul, gustul, pipăitul. Altfel decât în atelier. Aerul. Totul este în mişcare. Compus. Compoziţie. Pictura este pretutindeni. Atâta frumuseţe, folos şi rost în jur. Plin este cerul şi pământul. Pictura trebuie să o auzi ca să poţi să o asculţi. Trebuie să o priveşti ca să poţi să o vezi. Trebuie să o miroşi ca să poţi să te orientezi. Trebuie să o pipăi ca să poţi să o simţi. Trebuie să o guşti ca să poţi să o apreciezi. Simţurile sunt date spre folos, trupul şi sufletul ca să poţi să lucrezi. Mintea ţi-e slabă, dar nu-i dată degeaba. Pune-o în lucrarea cea ziditoare. În lumină.

Cele cinci simţuri ca cele cinci fecioare înţelepte.”

„ Punct. Unu. Unime-Treime. Peste toate şi prin toate şi întru noi toţi. Duhul de viaţă. Crucea. Puterea lui Dumnezeu. Frumuseţea. Învierea. „

Horea Paştina „ Ascult şi privesc”, Editura Reîntregirea 2020

Iată deci câteva întrebări pe care vi le propunem în cadrul emisiunii REConCHILLiant de duminică 15 septembrie 2024:

Mai poate fi atinsă comunicarea interumană reală, ziditoare, profundă?

Pot fi depăşite barierele timpului ? În ce fel? De către cine?

Cât de importantă este prietenia, mai ales în vremurile noastre, cotropite de agitaţie, însingurare, comunicare trunchiată, falsă, manipulată?

Ce înseamnă să pui bun început? În lucrul pe care îl faci, în gesturile de zi cu zi?

Cum poţi găsi un punct de sprijin dar şi speranţă către ziua de mâine, împlinind ziua de astăzi?

Cum poate fi depăşită frica, moleşeala sau neglijenţa care ne bruiază viaţa?

Ce înseamnă ” să te ţii de CUVÂNT”, CUVÂNTUL cel de viaţă dătător, care ne împrospătează sufletele şi ne ajută să pregustăm, să asimţim bucuria din taina Învierii?

Cât de important este să creştem „puţinul” care ni s-a încredinţat şi cât de dificil estre să stăpânim prisosul?

De ce în simplitate şi smerenie dă rod viaţa?

Putem atinge cerul?

Ochiul de apă, pământul, cerul, văzduhul. Stihiile care alcătuiesc lumile.Reuşim să le mai vedem, să le înţelegem?

O emisiune de Daniela Rei Vişan