Ovidiu Șimonca: „Mihail Șișkin a pus degetul pe rană și a spus că acest conducător al Rusiei este criminal și corupt”

Mihail Șișkin este unul dintre cei mai importanți scriitori ruși contemporani, recunoscut pentru stilul său profund și luciditatea sa analitică. Stabilit de aproape trei decenii în Elveția, Șișkin nu a încetat niciodată să privească spre Rusia natală, cu o combinație de dragoste și durere. Despre cea mai recentă carte a sa, Rusia mea. Perspectiva unui scriitor autoexilat în Occident, publicată la Curtea Veche, în traducerea din germană a Adrianei Dănilă, un eseu de o sinceritate răvășitoare, a vorbit la Revista Literară Radio, cu Anca Mateescu, Ovidiu Șimonca.

Pe de o parte, Șișkin este scriitorul aclamat, ale cărui opere precum Părul Venerei, Scrisorar și Luarea Ismailului au fost traduse în multiple limbi și sunt apreciate de cititorii din întreaga lume. Pe de altă parte, el este un eseist politic angajat, un observator atent al regimului de la Kremlin, care denunță public corupția și lipsa democrației din Rusia.

Rusia mea nu este doar o carte despre politică, ci și o explorare a identității naționale. Șișkin analizează trecutul istoric și cultural al Rusiei, punând sub semnul întrebării narațiunile oficiale promovate de regim. Un moment puternic al cărții este reflecția asupra tatălui său, veteran al celui de-al Doilea Război Mondial, care, deși luptase împotriva germanilor, a ajuns să primească ajutoare alimentare din Germania în anii '80, un paradox care i-a marcat sfârșitul vieții.

“Tatăl său, în anii 1985-1991, la Moscova trăind, îmbătrânind, primea pachete de ajutoare din Germania, mâncare, alimente de bază, făină, conserve de carne, zahăr. Și nu înțelegea cum noi, învingătorii acelui război, suntem ajutați de Germania. Și cu această imagine a unei Rusii ajutate de Germania și a unei populații care primea alimente din Germania, cu această imagine a mers spre moarte. Și, în 1995, moare cu această nedumerire: cum am fost învingătorii celui de-Al Doilea Război Mondial și Germania ne ajută alimentar?”

Pentru Mihail Șișkin, adevăratul patriotism nu înseamnă acceptarea necondiționată a regimului, ci recunoașterea greșelilor istorice și lupta pentru o Rusie liberă și democratică. El descrie Rusia ca pe un tren subteran, aflat între două capete de linie: anarhia și dictatura.

Rusia mea nu este doar o confesiune personală, ci și un apel la conștiința cititorilor, o carte despre adevăr, memorie și responsabilitate. Mihail Șișkin vorbește despre Rusia, oferind, totodată, și o lecție universală despre puterea cuvântului și a libertății de exprimare.