Petre Barbu: “Aceste drame m-au inspirat, dar ceea ce scriu eu este cu totul altceva decât în realitate. Scrisul nu a fost pentru mine o terapie și trauma rămâne”
23 Martie 2025, 14:21
Într-un interviu realizat de Anca Mateescu pentru Revista Literară Radio, scriitorul și jurnalistul Petre Barbu vorbește despre reeditarea romanului Marea Petrecere și despre noul său volum de proză scurtă, Toți bărbații din viața mea. Cu un stil sincer și introspectiv, Petre Barbu ne oferă o privire asupra modului în care își construiește personajele și ce înseamnă,, pentru el, actul scrierii.
La zece ani de la prima apariție a romanului Marea petrecere, Petre Barbu a revenit asupra manuscrisului cu o privire, initial, critică. Însă, lectura l-a prins atât de tare încât s-a transformat, din nou, în cititor.
“L-am citit, initial, cu o încărcătură de critic, să corectez, să tai, dacă sunt burți. Povestea m-a prins atât de tare, încât am uitat de statutul meu de autor, că trebuie să predau acest manuscris și, pur și simplu, am devenit cititor. Trebuie să vă mărturisesc, cu toată sinceritatea, că am fost prins atât de tare de poveste și, la un moment dat, chiar râdeam de întorsăturile firului narrativ și de replici.”
Surpriza relecturii a fost una plăcută, iar autorul a descoperit că romanul său rămâne actual.
“Eu cred că acest roman rezistă, dacă ne uităm la România și la sistemul medical autohton. În 10 ani de la apariția romanului, statul nu a construit vreun spital. Dimpotrivă, au ars destule în țara asta. Sistemul de educație e la pământ.”
Această observație confirmă că temele abordate în Marea petrecere – despre sistemul medical și realitățile sociale din România – sunt la fel de relevante și astăzi.
Un alt subiect dezbătut în interviu este personajul principal din roman, Leonid Damian. Autorul l-a conceput ca pe un antreprenor credibil, dincolo de clișeele asociate oamenilor de afaceri din România.
“Eu cred că este un personaj credibil prin tenacitate, prin pasiune și prin eșecul pe care îl suferă în volum. Pare un antreprenor scrântit, dar noi avem impresia că antreprenorii sunt niște escroci care stau toată ziua cu trabucul și beau și alții muncesc pentru ei și le dau niște salarii de mizerie. Dar nu oricine poate să fie scriitor, sau poet, sau muzician, sau antreprenor. Trebuie să îți riști banii, trebuie să îți riști o parte din viață.”
Petre Barbu recunoaște că, deși nu a avut curajul să devină antreprenor, l-a păstrat pentru scris. Pentru el, literatura înseamnă o formă de asumare.
“În afară de faptul că eram mai talentat în urmă cu 10 ani, eram și mai curajos. Adică intram direct în subiect, cu curaj. Chiar dacă nu stăpâneam foarte bine subiectul, intram cu curaj să văd ce se întâmplă.”
Când vine vorba despre impactul scrisului asupra traumelor personale, autorul mărturisește că literatura nu a avut un rol terapeutic pentru el.
“Scrisul nu a fost pentru mine o terapie și trauma rămâne până la capătul liniei.”
Noul volum de proză scurtă, Toți bărbații din viața mea, a apărut într-un mod neașteptat în viața autorului. Petre Barbu a aplicat pentru o rezidență literară oferită de Cărturești, ceea ce i-a oferit un impuls creativ.
“Mi-am formulat proiectul, l-am depus și, spre surprinderea mea, m-am numărat printre câștigătorii rezidențelor. Și a trebuit să mă pun pe treabă, cu toată seriozitatea.”
Textele din acest volum sunt descrise ca fiind intense și scurte, comparate cu niște “curse de 100 de metri garduri”, fiecare încercând să surprindă și să rezolve o criză într-un spațiu limitat.
“Mi-am propus de data aceasta să scriu despre niște bărbați în pragul pensiei, care nu mai sunt niște animale care vânează sau care se sfârșie între ei. Sau care alergă după cariere, după bani. Unii au eșuat, alții au acumulat foarte multe frustrări, nu mai au gândul la femei. Se gândesc la pensionare și după aceea, după pensie, ce-o să facă? Asta este marea întrebare. Toți se feresc de marea întâlnire. Toți se feresc să vorbească despre marea petrecere. Sunt foarte nepregătiți.”
