Primele cinci opriri ale Caravanei Centenarul Încoronării Peste 1.500 de spectatori pe urmele vizitelor regale din Iași, Bicaz, Putna, Rădăuți și Suceava  
16 May 2022
CONFERINȚA NAȚIONALĂ ”IORGA, DUPĂ IORGA”, EDIȚIA A 2-A. ”România, doar atât. Între patriotism și naționalism”
18 May 2022

Idei în nocturnă- Pagini de Istorie: „Între Napoleon și Alexandru I. Contextul internațional al anexării Basarabiei”. Invitat, conf. univ. dr. Armand Goșu

marți 17 mai 2022, ora 21.10

Realizator, Dan Manolache.

           Istoria Basarabiei, ca teritoriu aflat în afara granițelor Moldovei, dar și problema basarabeană încep de la semnarea unui act diplomatic acum 210 ani. Atunci, la Hanul lui Manuc, „Imperiul Otoman ceda Imperiului Rus un teritoriu de 45.630 km², cu 482.630 de locuitori, 5 cetăți, 17 orașe și 695 de sate, (conform cu recensământul ordonat de autoritățile țariste în 1817). Au trecut în componența Imperiului Rus ținuturile Hotin, Soroca, Orhei, Lăpușna, Greceni, Hotărniceni, Codru, Tighina, Cârligătura, Fălciu, partea răsăriteană a ținutului Iașilor și Bugeacul. Autoritățile țariste au denumit în 1813 noua regiune ocupată “gubernia Bessarabia“. Acestea sunt informațiile seci pe care ni le oferă un dicționar istoric (și nici nu poate fi altfel).

             Cum s-a ajuns la acestă cedare, aflăm dintr-o excelentă lucrare apărută de curând la Editura Polirom și pe care o datorăm domnului Armand Goșu, învitatul emisiunii din această seară.  Autorul analizează o perioadă de numai 7 ani, cea cuprinsă între 1805 și 1812 și reușește să ne ofere o perspectivă completă a succesiunii de fapte, punând în evidență și rațiunile diplomatice și militare ce au condus la o anexiune ale cărei consecințe sunt mai mult decât vizibile și astăzi.

         Actorii principali ai dramei basarabene sunt trei imperii, rus, otoman și francez. Actori secundari însă importanți sunt mai ales Anglia dar și Austria sau Prusia. Ce rol joacă principatele române ? Ei bine ele nu sunt altceva decât „țări de compensație” într-un joc ce se desfășura peste capul lor.

       Rând pe rând aflăm cum din aliați Rusia și Turcia au ajuns vrăjmași în 1806.  Presat de englezi și ruși, sultanul ratifică un tratat dezavantajos cu Rusia la 30 decembrie 1805, cu doar o zi îninte de a afla despre marea vicurie repurtată de Napoleon la Austerlitz. O victorie care slăbind Rusia lui Alexandru I, oferea alte perspective Imperiului Otoman.

       Firește diplomația Franței încearcă să atragă Imperiul Otoman de partea sa iar Rusia reacționează pornind un război în care Principatele Dunărene sunt primele victime

       Tabloul politic european se schimbă radical la 7 iulie 1807 când la Tilsit, Franța și Rusia încheie tratate de pace și de alianță. Practice le delimitau sferele de influență ale celor două țări prefigurând apariția a două imperii, cel francez al Occidentului și cel rus al Orientului.

          Deși prin tratat prezența armatei ruse în Țara Românească și Moldova trebuia să înceteze, retragerea nu se produce chiar dacă, urmare a medierii Franței, la 24 august 1807 se semnează la Slobozia o convenție de armistițiu. Napoleon nu pare însă foarte denjat de această încălcare a tratatului în care vede un bun prilej de a anexa, în compensație o parte a Prusiei. Așadar urmează chiar presiuni ale Franței pentru ca Turcia să cedeze Rusiei cele două principate. În argumentația franceză ses punea că „populația Principatelor nu dorea să reintre sub dominația sultanului de vreme ce moravurile, religia și simțămintele lor erau în total dezacord cu Poarta”. Se susținea de asemenea că Imperiul Otoman „nu ar fi cu adevărat slăbit prin pierderea Moldovei și Valahiei”. Mai mult chiar, în 1808 s-au desfășurat discuții secrete franco- ruse în care s-a abordat problema dez membrării Imperiului Otoman.

        Peisajul politic european suferă însă din nou o schimbare substanțială atunci când între Franța și Rusia apar disensiuni ce prefigurează un iminent război. Rusia dorește să rezolve cât mai rapid problemele cu Imperiul Otoman și războiul reîncepe în 1810. Rusia cere frontieră pe Dunăre și negocierile pornesc la 10 iunie 1811. După o sucesiune de episoade de război și de tratative se încheie in mai 1812 prin semnarea la București a unui tratat prin care Rusia, conștientă de iminența atacului francez, cere și obține ca granița estică să fie pe Prut iar teritoriile ocupate să fie cele menționate la începutul acestei prezentări.

      După cum ați putut observa cei 7 ani analizați de invitatul emisiunii noatre în lucrarea menționată sun o succesiune de pași de balet diplomatic ce alternează cu episoade de război. De remarcat de asemenea importanța contextului internațional care a influențat decisiv tot ceea ce s-a întâmplat și de asemenea lipsa de considerație cu care Moldova și Valahia erau privite de toți actorii. Vom vorbi desigur, în context, și despre câteva personalități din cele două țări care au jucat totuși un anume rol, între ei, Moruzeștii.

     O emisiune despre evenimente ce s-au petrecut acum 210 ani și mai bine, dar și o emisiune despre lecțiile pe care ni le oferă istoria.