„Fuziunea la rece” – p2
24 August 2016
Arheologia Interzisă – o prefață la interviul cu Michael Cremo
14 October 2016

„O elită malefică” într-un un film de gen cult

Expresia citată, folosită de academicianul Ioan Aurel Pop, rectorul Universității “Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca, nu a trecut neobservată și necomentată. Autoritățile nu emit frecvent formule „incendiare”. În contrast, creația de ficțiune literară și cinematografică (americană!) și-a luat, într-o perioadă deja clasică, libertatea să fantazeze în cheia dominării societății de către Big Brother, în diferite ipostaze.

Atenționarea universitarului – pretext al episodului de azi al Ereziilor Moderne – a fost doar o punctare, un accent în conținutul discursului din cadrul Congresului Istoricilor români. Intervenția a fost orientată ca semnal de alarmă la superficialitatea, schematismul însușirii disciplinelor umaniste, în particular istoriei, de catre ultimele generații. Acestea sunt văzute ca îmbibate metodologic și metodic de accesibilul junk food, hrană-surogat pentru minte și inimă, vehiculat de mediul online:

Rezultatul acestor demersuri insistente din ultima vreme este crearea de mecanisme umane, de roboți, de marionete ușor de manipulat, prin vot ori prin alte mijloace. Oamenii lipsiți de cultură generală și de orizont artistic, oamenii capabili să rezolve doar probleme limitate, oamenii care nu mai au capacitatea să compare și să ia decizii în cunoștință de cauză alcătuiesc generația „Google”, generația „Facebook”, generația „SMS” sau toate la un loc! Sunt oameni, în general, inteligenți, dar cu inteligența canalizată spre scopuri controlate de o elită malefică (…) Am fost avertizați demult că „somnul rațiunii naște monștri”.

Ar fi bine să veghem cu toții ca toate admirabilele descoperiri și invenții ale lumii contemporane să servească omului creativ și creator, omului cercetător și omului moral, nu omului-robot, distorsionat și manipulat”, a afirmat acadamicianul Ioan Aurel Pop, conform amonews.ro.

Filmele din genul Cult rețin interesul prin originea și specificul lor – creații controversate, supuse încercărilor de suprimare din partea mediilor mainstream, care le considerau incomode. Expresie a revoltelor contra șabloanelor despre succes, bunăstare și fericire ale societății,  fimele Cult erau, tradițional, protejate și vehiculate prin canale ”subterane”, underground.

          Un exemplu târziu al genului, devenit clasic, este They live! – Ei trăiesc!prezentat în 1988, scris și regizat de John Carpenter, după o povestire apărută în 1965.

Tema este incitantă, chiar și ca ficțiune; revine, periodic aproape, în diverse abordări, cu atât mai spectaculoase cu cât mijloacele tehnicii de film sunt mai perfecționate.

Este vorba despre prezența, deghizată în oameni, a unei specii extraterestre, cu scopul câștigării controlului asupra societății și, într-un orizont mai larg, al Pământului.

Etapa prezenței clandestine este o alegere interesantă și coincide cu esența  teoriilor conspirației dintotdeauna și până azi: o minoritate ascunsă desfăsoară acțiuni pentru aservirea majorității.

they-live-2-2000-lat

 

Eroul din They live! descoperă, accidental, existența și extensia infiltrării în societate a extratereștrilor cu înfățișare umană: el își pune, întâmplător, o pereche de ochelari aparent obișnuiți, dar care devoalează esența, diferită și respingătoare, a invadatorilor.

Ochelarii sunt instrumentul, fabricat de rezistența pământeană, pentru recunoașterea străinilor între oameni.

Desigur, ochelarii sunt un simbol al mijlocului generic care permite  diferențierea între conspiratori și oamenii obișnuiți. Un instrument întotdeauna simplu precum ochelarii, dar cu funcție de pașaport pentru o realitate extinsă, realitate la care ar avea acces numai oamenii dispuși să coopereze.

Un element semnificativ în acest tip de ficțiune este baza puterii  „invadatorilor”. They live ! propune, deloc demodat, chiar în cheie contemporană, un emițător de televiziune cu proprietăți speciale: acesta influențează vederea și înțelegerea oamenilor obișnuiți, ascunzând părțile compromițătoare ale realității aduse de străini, precum și identitatea acestora. Pe ecranele televizoarelor, un om politic sau un formator de opinie apar ca figuri normale, în timp ce ochelarii („cheia”, deci) îi relevă, în film, drept extratereștri malefici.

Trimiterea la mass-media și acuzarea complicității acesteia cu o minoritate care dorește controlul maselor este evidentă. Tema revine, încă, periodic, în dezbatere, cu atât mai mult cu cât „plasa de păianjen”, web-ul, are acoperire mondială și operează instantaneu.

În film, ochelarii-revelator permit și apariția „în clar” a mesajelor subliminale, prezente pe coperțile și în conținuturile tipăriturilor, până și pe aparent banalele etichete ale produselor alimentare: „consumă!”, „supune-te!”, „contribuie!”, „nu chestiona autoritatea”, ….

toate – îndemnuri către pervertirea gândirii și încolonarea maselor… în cheie modernă, desigur.

În perioada producerii filmului – anii 1980 – internetul nu exista. Vârful de lance al propagandei ori, cel puțin, persuasiunii, era televiziunea. Este ușor și incitant de imaginat extensia mijloacelor de control din They live! în contemporaneitate, când lupta pentru aderenți la idei sau organizații este acerbă.

Ajungem, astfel, la pretextul provocator al acestui episod al Ereziilor Moderne. Filmul consonează cu evocarea, de către rectorul Universității Babeș-Bolyai, a  ”omului-robot, distorsionat și manipulat”.

          Explozia comunicațiilor mijlocită de Tehnologia IT aduce – se susține – toate bunele și relele lumii. Ipoteticii producători de conținut „hipnotic” au, potențial, capacități și canale de atingere a publicului-țintă care concurează sau chiar surclasează televiziunea „clasică”.

Nu este de neglijat că procesarea digitală a imaginilor permite, practic, orice. Un banal exemplu „benefic” este folosirea tehnicii watermarking pentru semnarea invizibilă a unei producții, de exemplu, a unei fotografii sau secvențe – procedeu tehnic prin care autorii își protejează creațiile.

Watermarkingul nu poate fi eliminat decât de cine l-a introdus, iar în caz de litigiu poate apărea „în clar”, dovedind identitatea autorului real. Ochelarii din ficțiunea They Live! echivalează, în acest caz, cu parola sau dispozitivul de acces la conținutul invizibil al imaginii.

O remarcă se cuvine făcută și asupra acceptării, de către unii pământeni, a cooperării cu străinii, în schimbul propulsării în ierarhiile sociale sau profesionale. Scopul acțiunilor este câștigarea controlului asupra societății. Dar… de ce sub mască,  dacă grupul extraterestru din film este, prin definiție, atât de avansat încât să întreprindă călătorii interplanetare? Vă lăsăm eventuala plăcere a căutării răspunsului, pe care filmul nu îl oferă.

they-live-3-2000-lat

 

De asemenea, finalul, aparent de bun augur pentru omenire, lasă, totuși, loc unei mari incertitudini. Ce se va întâmpla  după expunerea, evidențierea străinilor ca urmare a distrugerii emițătorului de televiziune care întreținea sistemul ?

Într-o interpretare interesantă, They live!  a fost văzut ca o parabolă despre modul insidios de germinare și ascensiune a unui sistem dictatorial.

Într-altă interpretare, filmul este văzut drept o afirmare timpurie a nevoii alegerii, rămase actuale, într-o perioadă a neo-liberalismului tumultuos, adesea conflictual: acceptarea adevărului sau nerecunoașterea acestuia?

În sfârșit, ” They Live! este un documentar!” în aprecierea carismaticului erou principal, actorul și luptătorul profesionist Roddy Piper. (m.2015)

nu o ficțiune, adică – se poate înțelege, completându-i sensul. Motiv de îngrijorare sau doar o altă erezie modernă ?