Ioan Stanomir: „În comunism, trăiam ca în «Furtuna» lui Shakespeare, aveam insule de libertate controlate”

Profesor universitar, eseist și politolog, Ioan Stanomir analizează, într-un interviu realizat de publicistul Cristian Pătrășconiu, felul în care habitatul uman și mental al societății românești a fost modelat în ultimele trei decenii de comunism.

„Nicolae Ceaușescu a reușit să producă o sinteză discursivă, mediatică, propagandistică, cu care se identifică încă și astăzi o parte a națiunii noastre.”

Literatura și teatrul erau insule de libertate pe care comuniștii le tolerau, întrucât știau că, într-o societate totalitară, e nevoie de ele, pentru a le permite oamenilor să aibă acces la propria umanitate.

„În bibliotecile multora dintre noi, cărțile tipărite între 1960 și 1989 ocupă un loc decisiv. Pentru că, trebuie spus, în această perioadă, am avut, probabil, printre cei mai mari poeți și prozatori ai acestei țări... Iar teatrul a fost fereastra prin care, de la un punct încolo, românii au putut vedea altceva. Pentru că teatrul în România lui Nicolae Ceaușescu a îndeplinit o funcție nu doar estetică, ci și soteriologică, de mântuire prin artă. Iar teatrul radiofonic a fost, o spun cu toată sinceritatea, un mic miracol, singura formă prin care puteai călători.”

Interviul cu Ioan Stanomir a fost prilejuit de apariția „Cărții negre a comunismului” (lucrare coordonată de istoricul francez Stéphane Courtois), într-o ediție revizuită și adăugită, publicată în 2024 de Editura Spandugino.