Lumi galactice, soundtrack incitant și umor, într-o producție MARVEL – de Michaela Platon
14 September 2021
Bun artist şi desăvârşit cititor de carte
17 September 2021

Rock of Ages- o poveste simplă si piesele iconice ale celor mai celebre trupe rock ale anilor ‘80 – de Michaela Platon

 

 

Este unul dintre filmele cele mai acaparante ale anului 2012, şi dacă nu l-aţi văzut până acum o puteți face duminică la PRO Cinema, de la ora 20,30.

Rock of Ages este un film de o energie debordantă, în care apar sumedenie de actori şi muzicieni de calibru, dar şi tineri cu potenţial care au avut şansa să fie în distribuţia acestei pelicule regizate de Adam Shankman, cel care ne cucerea cu Hairspray, minunatul musical în care John Travolta joacă în travesti, iar înainte de asta şi-a exersat talentul regizând seriale, unele de mare succes precum Glee,  Monk, Beeing Mary Jane sau A Modern Family.  Dacă adăugăm şi experienţa lui cu Step Up 3D şi seria cu acelaşi nume în care ne este adusă aproape lumea dansului cu atmosfera şi poveştile ei speciale, Rock of Ages venea cumva natural, căci îmbină totul într-un scenariu într-atât de simplu, încât pare comun, cu o tânără ce pleca dintr-un orăşel obscur de ţara şi vine în oraşul viselor sperând să ajungă cântăreaţă. Evident este acolo şi o poveste de dragoste cu tânărul minunat, onest şi supertalentat- un fel de Făt Frumos- dar şi o intrigă cu un superstar care a pierdut contactul cu lumea reală.

Scriptul uşurel este însă elevat de actorii extraordinari care intra perfect în rol. De la Tom Cruise, care e uimitor în rolul starului rock Stacee Jaxx, la Catherine Zeta Jones, care nu a avut nevoi să vină la casting pentru simplul motiv ca rolul a fost scris pentru ea- ca o recunoaştere a talentului şi a faptului că este printre puţinele actriţe care au luat un Oscar pentru o partitură dintr-un musical. Era în 2002, filmul se numea Chicago – iar ce a făcut ea cu personajul Velma Kelly  este memorabil. Aici este Patricia Withmore, soţia primarului care conduce un grup ce are pe agendă lupta împotriva mişcării rock, ceea ce o poziţionează antagonic faţă de tot ce se întâmplă în celebrul club Burbon Room, un spaţiu real în care au cântat nume celebre. În scenariul de faţă localul este în pragul falimentului, salvarea stând în ultimul concert al trupei  Arsenal înainte ca vocalistul Stacee Jaxx să-i părăsească pe trupeţi în favoarea unei cariere solo.

Dacă-l asculți pe coloana sonoră ai putea să nu-l recunoşti , dar dacă ataseazi imaginea , vei fi surprins să îl vezi pe Tom Cruise/ eternul Eathan Hunt din Mission Impossible  cântând piesele legendare pe care le ascultăm  în anii 80, melodii ale căror videoclipuri le difuza MTV-ul în acea perioadă și care dictau  outfiturile şi tunsorile și făceau discotecile să vibreze.

Vocile lui Tom Cruise, Alec Baldwin, Diego Boneta, Julianne Hough, Catherine Zeta-Jones, Russell Brand, Paul Giamatti, Malin Akerman și Mary J. Blige (și a vedetei de pe Broadway – Constantine Maroulis) sună grozav interpretand aceste hituri. Meritul aparține compozițiilor, dar să nu uităm că selecţia  lor este  la fel de importantă, surpriza rămânând, fără îndoială, Tom Cruise, care cânta cu o atitudine de rockstar autentic  piese de la Def Leppard, Foreigner, Guns and Roses și Bon Jovi.

Terifiat la început de ideea de a juca într-un musical, Tom Cruise a luat totul ca pe o provocare personală şi cum este un perfecţionist, a dat tot cea putut în acest rol, cu atât mai mult cu cât are de apărat onoarea  familiei – care cuprinde şi  cântăreţi de operă.

Cu o desfăşurare predictibila şi dialoguri comune, filmul are o infuzie contaminantă de energie, un vibe extraordinar –caracteristic perioadei , aşa că în pofida unora dintre cronici – este o producţie memorabilă în care muzica , umorul, personajele cabotine şi atmosfera electrizantă a faimosului  club de rock ne fac să ne regăsim într-o notă optimistă, stenica, luminoasă.

Căci poveştile de iubire capăta toate câte un happy end, cele de viaţă îşi adjudecă morala aferenta iar toată lumea râde, cânta şi dansează într-o euforie pe care îţi doreşti să nu o părăseşti.

Şi dacă scopul artei este de a-i incanta şi a-i face pe oameni fericiti- atunci cum să nu spunem că Rock of Ages merita văzut şi că este un film pe care nu îl ştergi imediat din memorie?