A învia-înviere

„Dicționarul etimologic al limbilor romanice” – „Romanisches Etymologisches Wörterbuch” – alcătuit de Wilhelm Meyer-Lübke, cunoscut și ca „Dicționarul Meyer-Lübke” sau REW, arată că latinescul vivĕre nu ar fi avut moștenitori în limba română, ci doar în celelalte limbi romanice: în franceză vivre, în spaniolă vivir, în italiană vivere, în portugheză viver.

Informația din acest dicționar ar trebui completată cu faptul că latinescul vivĕre a avut un urmaș direct în limba română, și anume verbul a via, adică a trăi. Corpul fonetic redus al acestui verb, dar și omofonia unor forme personale, de tipul eu viu, el vie – în loc de eu viez, el viază –, cu forme ale verbului a veni, a dus la înlocuirea acestui verb cu sinonimul a trăi, cuvânt de origine slavă.

Am putea spune că verbul a via, cu etimonul latinesc vivĕre, se mai păstrează în derivatul românesc, cu prefixul în- a învia.

Pentru a învia, Sextil Pușcariu propunea ca etimologie un latinesc neatestat *invivāre. Dar Alexandru Ciorănescu, în al său „Dicționar etimologic al limbii române”, o consideră inutilă, întrucât, susținea savantul, în textele de secol 16-17 apare verbul înviere, astăzi dispărut, ca rezultat normal al latinescului vivĕre. Vechiul înviere își schimbă conjugarea și devine a învia.

Derivatele de la a învia sunt adjectivul învietor, mai puțin utilizat astăzi = „care reînvie” și substantivul înviere = „acțiunea de a învia și numele marii sărbători din spațiul creștin”.

Verbul a învia este, în limba română, totodată și tranzitiv, și intranzitiv și are un prim sens de „a reveni sau a readuce la viață”. Din acesta se desprinde înțelesul figurat „a reveni sau a face să revină în minte, a trezi în amintire”. Verbul se întrebuințează și pentru regnul vegetal despre care se spune că învie, renaște după sfârșitul iernii, reîncepe ciclul vieții. Ca sinonime parțiale ale acestui termen, să amintim „a da/ a căpăta putere”, „a da / a căpăta vlagă”, „a se umple de viață, a se înviora, a se anima, a se însufleți”.

Ne însuflețim și noi ori de câte ori vorbim sau scriem despre Marea Sărbătoare a Paștilor!