Arta de a renunța – despre curajul de a lăsa trecutul în urmă

De la Editura Curtea Veche mi-a atras atenția o carte care vorbea chiar de pe copertă despre „puterea de a renunța la resentimente și mânie”. Apărută în colecția cărți cheie, semnată de Damon Zahariades, la numărul 237, cartea – nu foarte voluminoasă – poartă titlul sugestiv Arta de a renunța.

Mi-am spus, poate ca niciodată până acum, că această lectură mi s-ar potrivi perfect în perioada de început de an, acel moment în care mulți dintre noi ne dorim, sperăm sau chiar promitem o schimbare în viața noastră.

Renunțarea poate lua nenumărate forme, însă punctul de plecare pare să fie mereu același: conștientizarea faptului că este nevoie de o transformare majoră, capabilă să ne ofere o altă perspectivă – poate chiar o altă viață. De aici începe căutarea unei „traduceri” personale a ideii de renunțare, a unei modalități prin care să o punem în practică.

Autorul afirmă: „Ne propunem să nu rămânem prizonierii trecutului. Ne detașăm de situațiile pe care nu le putem controla.” Ideea este perfect logică și, la nivel teoretic, profund adevărată. Cu toate acestea, de cele mai multe ori ne regăsim suspendați într-o retrăire constantă a unor emoții strâns legate de evenimente trecute, pe care, poate, ar fi trebuit să le depășim demult. Detașarea nu este deloc ușoară, iar renunțarea la acest balast emoțional – revenirea obsesivă la un timp apus, revizitarea ciclică a unor emoții nocive – se dovedește a fi un proces dificil.

În aproximativ 150 de pagini, Damon Zahariades își focalizează atenția asupra beneficiilor renunțării, explică de ce ne este atât de greu să lăsăm lucrurile în urmă și propune cititorului o serie de strategii concrete pentru a renunța și, implicit, pentru a trăi mai conștient și mai liber.

Dintre cele 21 de strategii prezentate, unele mi-au captat în mod special atenția, adresându-se deopotrivă adulților ca și adolescenților. Strategia cu numărul 10 ne îndeamnă să fim conștienți de efectele inhibitoare ale sentimentului de vinovăție și ale rușinii, iar cea de la numărul 12 spune limpede: „Nu mai încerca să mulțumești pe toată lumea.” Fiecare strategie este explicată în detaliu și este însoțită de exerciții menite să ne ajute să aprofundăm subiectul.

Aș adăuga aici și alte două direcții cu o valoare incontestabilă, dacă am reuși să le aplicăm cu adevărat: „acceptă pierderea controlului” și „învață să te ierți pe tine și pe ceilalți”.

Termeni precum „dezvoltă”, „administrează” sau „analizează” sugerează ideea că, în acest dificil proces al renunțării, fiecare dintre noi devine un fel de manager al propriilor emoții. ”A renunța” apare, astfel, ca opusul lui „a te agăța”.

Pe scurt, propunerea lui Damon Zahariades în Arta de a renunța este una clară și curajoasă: să înfruntăm direct acele sentimente care ne împiedică să evoluăm, să prosperăm și, în cele din urmă, să fim fericiți.

Realizatoare Roxana Păsculescu