Acum, când suntem solidari (dar și solitari) cu cei care stau ca noi, în izolarea datorată lui ”Covid- 19”, descopăr cu interes, de pe facebook, că Pavel Șușară a lucrat până acum, la un volum care îmi trezește interesul. ”Cartea este gata pentru tipar, se mai așteaptă doar sosirea unei cantități suficiente de hârtie pentru a nu exista fracturi în imprimare.” În vremuri grele ca acestea pe care le traversăm, constituirea unei noi pagini de fb, dedicată marelui Brâncuși ne ține categoric antrenați într-o lume surprinzătoare. Promisiunile autorului sunt acum, în noile condiții, încă și mai importante: ”O să creez pe fb pagina ,,Pavel Șușară - Brâncuși, un sculptor de la Răsărit" în care voi comunica direct cu cei interesați, inclusiv în ceea ce privește achiziția cărții, dar o să reiau și întreaga istorie a interesului meu pentru personalitatea și pentru opera marelui nostru sculptor, precum și lupta acerbă pe care am dus-o împotriva demolării Coloanei... de către Radu Varia et comp și împotriva falsurilor lansate pe piață de către Radu Lucian Stanciu, cu sprijinul lui Victor Crăciun, Paul Rezeanu, Ion Mocioi, Nicolae Georgescu etc.”

Cartea, dublată de pagina de fb pare că va avea și o latură foarte captivantă, dacă nu chiar polițistă: ”voi prezenta, cu acceptul editurii, întreaga corespondență purtată cu Visarta și cu deținătorii de drepturi din Franța în vederea obținerii aprobării pentru reproducere. Voi publica inclusiv imaginile care au fost comunicate tuturor celor în drept, fiindcă aceste documente trebuie să existe și să fie cunoscute și în spațiul public.” Cu criticul de artă Pavel Șușară m-am mai ”întâlnit” radiofonic pe tema Brâncuși, realizând de-alungul timpului două interviuri referitoare la opera acestuia; unul dintre ele, se referea explicit la motivele pentru care n-ar trebui să credem cu prea multă ușurință, că îi înțelegem acestuia creația.

Pentru sculptori, relația cu ideația și volumele brâncușiene oferă o cu totul altă perspectivă. Desigur, îi avem în atenție pe acei sculptori care fiind atașați universului brâncușian, își găsesc un drum autentic. În acest context, îl voi menționa doar pe Bata Marianov. Sculptor şi scriitor, etnic sârb, originar din Timişoara, Bata Marianov s-a născut în anul 1943 și în 1984 se stabileşte cu familia la Frankfurt, în Germania. Avea ceva mai mult de 40 de ani, absolvise Institutul de arte plastice „Nicolae Grigorescu” din Bucureşti, la clasa profesorului Boris Caragea, funcţionase la Liceul de artă din Timişoara şi avea deja o concepţie personală asupra demersului sculptural. Descoperirea sculpturii lui Constantin Brâncuşi, în chiar anii studenţiei i-a deschis lui Bata Marianov -ca şi celor din generaţia sa, Mihai Mihai, Florin Codre şi Napoleon Tiron - ochii asupra posibilităţilor de a se exprima pe sine în sculptura în lemn. În plus, extrem de repede, alegând lemnul ca material de lucru pentru sculptură, şi-a dat seama cât de periculos era să stai în umbra lui Brâncuşi şi să încerci să faci coloane.

Cunoscând bine opera brâncuşiană, Bata Marianov a înţeles cum un creator trebuie să respecte sufletul materialului, și deci, „să nu mărunţească lemnul”. Poate un critic să se apropie mai mult de esența artei lui Brâncuși, decât un sculptor? Sau poate o face altfel?

În ”paginile” fb-ului aștept deocamdată să citim și să comentăm împreună ”Brâncuși” de Pavel Șușară.

Realizator Roxana Păsculescu