Se pare că pentru mine şi predilecţiile mele cinematografice, perioada asta e propice, dacă mă gândesc la faptul că abundă filmele de animaţie. Nu toate însă sunt doar pentru copii, căci-dacă stai să decojeşti înţelesurile, constaţi că e mult mai mult acolo şi că orice vârstă ai avea, găseşti un miez demn de luat în calcul. Aşa că Bunul dinozaur m-a bucurat cu povestea lui de copil atipic ce năzuieşte către adolescenţă, sperând ca asta să se întâmple lin şi –poate- fără mari eforturi. Viaţa te duce de cele mai multe ori însă în cu totul alte direcţii şi te provoacă să îţi cucereşti statutele vârstei înfruntând adversităţi nenumarate, dintre care cea mai de complicată eşti tu însuţi.

Filmul
este scris de către Bob Peterson, cel care se află în familia Pixar din 1994 şi
a primit o nominalizare la Oscar pentru “Finding Nemo”şi o alta pentru “Up”, în
calitate de co-regizor şi scenarist, dar a bifat ca actor de voce şi alte
personaje minunate din Ratatouille, Cars, Monsters Inc, Finding Nemo, Monsters
University sau The Incredibles

Fabula
preistorică introduce două personaje drăgălaşe şi hazoase, pe Arlo- dinozaurul
firav şi speriat care se căzneşte să se ridice la aşteptările părinţilor
egalându-şi fratele şi sora, dorindu-şi să îşi pună amprenta pe silozul
familiei în semn de recunoaştere a încheierii unei etape, şi pe Țâr, o
adorabilă creatură umanoidă care îmi reaminteşte de junioara unei familii care
a facut carieră cinematografică -The Croods. Onomatopeic, dar atât de expresiv
în comunicarea non-verbală,Ţâr- Spot, aşa cum e numele original, ne cucereşte
prin candoare şi drăgălăşenie, şi aproape lăcrimăm şi noi cum am mai făcut-o şi
la ET, la Never Ending Story sau Momo, când cei doi prieteni atât de diferiţi
şi totuşi atât de legaţi- trebuie să se despartă.

În
fapt filmul se bazează pe o reevaluare a teoriei asteroidului care a căzut pe
pământ şi a dus la dispariţia dinozaurilor, aici cataclismul fiind eludat, iar
viaţa planetei albastre luând o altă turnură. Stăpânitori ai terrei, dinozaurii
evoluează şi ajung la aceeaşi stratificare socială pe care a cunoscut-o omul
perioadei preistorice.

Obligat
să pornească într-o aventură care îl desparte de familie, Arlo se maturizează
pe parcursul călătoriei iniţiatice care îl învaţă adevăratele valori şi felul
în se fac alegerile importante în viaţă. Plin de înţelesuri majore, filmul
curge miraculos, cu desene colorate şi întâmplări cu tâlc, bucurându-ne
sufletele şi facându-ne să ne amintim de copilăria noastră.

Oricum,
toţi părinţii responsabili vor iniţia discuţii post vizionare şi vor culege
roadele şi înţelesurile, pentru că nu exista modalitate mai eficientă de a
învăţa un copil despre ceva, decât povestea. Aşa că Bunul Dinozaur cu gândirea
lui pozitivă se insinuează în lumea noastră şi ne vorbeşte pe îndelete despre
prietenie, despre curaj şi sacrificiu, despre durere şi tenacitate, dar şi
despre locul fiecăruia în familia lui. La final suntem alături de el când
ajunge iar acasă- acum maturizat şi înţelept- şi aplaudăm frenetic momentul în
care îşi pune amprenta alături de ai lui, marcând faptul că este vrednic de
acest lucru.

Foarte
frumos film, cu peisaje şi personaje minunat desenate, dintre care micul Spot
cu ochii blânzi şi mârâit de căţel, dar cu instincte de predator- se detaşează
fără îndoială. Aşa că vă recomand să vedeti The Good Dinosaur cu mic cu mare,
îngăduindu-vă să râdeţi şi să fiţi fericiţi, să vă bucuraţi sau să trăiţi
aventura aceasta uimitoare, pe care o gasiti pe HBO si HBO GO.

Regizor:
Peter Sohn

Scenariu:
Bob Peterson, Peter Sohn

Cu:
Jeffrey Wright, Frances McDormand, Maleah Nipay-Padilla, Ryan Teeple, Jack
McGraw, Marcus Scribner, Raymond Ochoa, Jack Bright