Europa noastră, de Dan Manolache

Cu multe secole în urmă, Cicero credea că „historia magistra vitae”. Este cu adevărat istoria învățătoarea vieții? Primul răspuns pe care suntem tentați să-l dăm ar fi mai degrabă negativ. Dacă mai reflectăm, constatăm că istoria ne învață, de fapt, doar ceea ce putem înțelege.

Să alegem doar 3 exemple.

București, 9 mai 1877. În ședință extraordinară, corpurile legiuitoare hotărau cu 72 voturi pentru și doar 2 abțineri: Independența României. Sancționarea de către Domnitor și festivitățile aveau să se producă a doua zi, pe 10 mai, zi devenită pentru multă vreme Zi Națională. S-au tras atunci 21 de lovituri de tun, s-a oficiat un Te Deum la care au participat Principele Carol I, Primul-ministru Ion C. Brătianu, Ministrul de Externe Mihail Kogălniceanu, întreaga elită politică. Pe bună dreptate românii se bucurau. După secole de oprimare și, uneori, de umilințe, se aflau în situaţia de a-şi decide libertatea.

Să continuăm, însă, călătoria către prezent.

Reims 8 mai, Berlin 9 mai 1945. Germania nazistă capitula fără condiții. Al II-lea război mondial se încheia pe continentul european. Învingători, învinși, bucurie, resemnare... Sentimente contradictorii și îngrijorare pentru români. Suntem învingători sau învinși? O dilemă care s-a dovedit a fi fără relevanță. Pentru noi a căzut Cortina de Fier și am fost condamnați la... comunism. În restul Europei, însă, înțelegerea istoriei se schimba...

9 mai 1950. Robert Schuman, Ministrul de Externe al Franței, vorbea despre o Comunitate a Cărbunelui și Oțelului care, în opinia lui, era punctul de plecare în construcția unei Europe federale, o Europă fără învinși, o Europă a învingătorilor.

Un pas important s-a făcut în 1962, la Reims. Generalul De Gaulle și Cancelarul Adenauer puneau capăt, în mod simbolic, în catedrala încoronării suveranilor Franței, dușmăniei istorice între francezi și germani.

Am devenit și noi, la 1 ianuarie 2007, membri ai Uniunii Europene. Ziua Europei, 9 mai, este și pentru noi o mare sărbătoare. Am acceptat să împărțim cu celelalte națiuni ale Uniunii o parte a suveranității noastre, a independenței atât de greu și de meritat obținute în 1877.

Avem și o altă perspectivă asupra celui de-al II-lea război mondial. Înțelegem astăzi că eroi sunt toți cei căzuți, învingătorii deopotrivă cu învinșii. Ne descoperim trăsături comune, un trecut comun, ne construim împreună viitorul.

Summitul desfășurat la Sibiu, în centrul geografic al continentului, chiar în ziua în care sărbătorim Europa, ne arată că suntem respectați, că suntem membri de drept și egali ai acestei frumoase familii. Să ne bucurăm de Europa noastră! Să nu uităm, însă, că depinde doar de noi ca zâmbetul istoriei să nu fie trecător….