Jurnalul unei pasiuni

La Editura Semne a apărut mai demult, în Colecția 1943-2008 Facsimil, Fresca unei vieți, lucrarea care ne invită în viața și opera Ceciliei Cuțescu Storck. Tipărită în 1943, cartea este povestea de viață și de creație a acestei artiste pline de exuberanță, inovatoare în arta plastică.

Încă din Cuvântul înaine, autoarea își avizează cititorul că amintirile, respectiv copilăria și adolescența vor fi pe scurt povestite, în vreme ce, perioada formării și căutările în spațiul artei vor beneficia de atenția ei specială. Cuprinsul cărții confirmă acest lucru. Cu Munchenul, încep să apară detaliile vieții sale, cu adevărat considerată ca fiind, de către pictoriță, epoca sa de mare interes. La Munchen, în septembrie 1897 se concretizează importanța unor notații, prin intermediul cărora artista să-și spună ”ideile, sentimentele și gândurile, chiar cele mai intime”. Anii aceia sunt numiți de către creatoare, ”ani de năzuință”, în vreme ce anii petrecuți la Paris se află sub semnul ”pregătirii”, ”străduința artistică” fiind cea mobilizatoare. La Academia Julian, Cecilia Cuțescu Storck începe să se descopere și să i se confirme că: ”dacă nu voi izbuti să dau rodul ființei mele morale, intelectuale și artistice, voi rămâne numai o anonimă însă cu meritul de a fi fost o luptătoare și de a fi încercat să deviu o creatoare de armonii, a cărei singură virtute va fi fost voința și o arzătoare dorință și dragoste de viață.”

Cartea aceasta ne lămurește importanța însemnărilor pe care ar fi bine să le facă artistul, în viața de zi cu zi. La momentul înregistrării lor, acestea pot să nu pară a fi semnificative. Cu anii însă, notele își câștigă valoarea, și opera capătă valențe neașteptate. Capitolul ”Dorinți în pictura mea” oferă o bogăție informațională nebănuită. Iată doar un exemplu: ”Pictura în ulei cu luciul ei izbitor, nu-mi plăcea pe zid, a trebuit să caut și am găsit, o altă tehnică, încă neîntrebuințată la noi, prin care am izbutit să dau peretelui pictat un aspect mat și brumat, plăcut ochiului.”

Și dacă, dragă cititorule –ai apucat să vezi lucrări de grafică din călătoriile Ceciliei Cuțescu Storck, în paginile cărții ”Fresca unei vieți” vei descoperi și sentimentele mărturisite ale artistei, față în față cu multe dintre peisajele pe care aceasta le-a creionat de-alungul vremii: ”Ce să-ți spun despre grădinile Alcazarului din Sevila,...cum să le caracterizez? Sunt mărețe, cu cireși și palmieri ce tind către înălțimile văzduhului și, au intimitatea caldă și plină de poezie ce o aduce murmurele bazinelor de pretutindeni.”

”Fresca unei vieți” ne deschide în plus și drumul înțelegerii sculptorului Fritz Storck care i-a fost soț și companion în cele mai multe dintre drumuri și călătorii. Dincolo de cele două personaje la care avem astfel ”acces”, surprindem ”fresca” unei societăți care își avea artiștii puși la loc de cinste și care știa să se bucure, cu sufletul plin, de toate reușitele acestora.

Roxana Păsculescu