Traducătorul Florin Buzdugan a realizat o traducere foarte reușită pentru Editura Nemira, oferindu-ne nouă, cititorilor  îndrăgostiți de cărți polițiste, prilejul de a-l cunoaște pe scriitorul Alex Pavesi. ”Opt detectivi” este un roman polițist care se bazează pe tipologiile posibile ale unei crime. La întrebările firești care sunt puse inițial în construcția narativă de către scriitor și ulterior de cititor, autorul încearcă să dea răspunsuri limpezi, clarificatoare, în câteva povestiri care fac construcția romanului. Se tratează rând pe rând toate posibilitățile teoretice ale unei povestiri polițiste, trama acțiunii sale. Mai întâi, pe câte personaje se bazează în carte scriitorul, și mai apoi, din acestea câte sunt victimele, apoi, câte sunt criminalii și câți detectivii. Realizăm cu ajutorul tipologiilor prezentate de autor că pot apărea și situații cu mult mai complexe, în care victimele pot fi și criminali sau victimele pot fi inițial, detectivi și tot așa, ”jocurile” în care sunt angrenate pesonajele pot fi diferite, ca de altfel și numărul celor implicați.

Scriitorul Alex Pavesi s-a născut în Anglia, în anul 1983 și a studiat matematica și filozofia la York. Romanul aceasta are o structură extrem de complexă, un fir conducător și detalii analitice, autorul urmărind să facă în același timp cu adevărat o teorie asupra cărții polițiste în general, dar oferind totodată lectorului, bucuria întâlnirii și a descifrării unor povestiri de această factură.

Povestirile sunt diferite, personajele per total sunt numeroase, întâmplările au particularități extrem de interesante, unele ținând de locul unde se desfășoară acțiunea sau de contextul care favorizează crima.

Alex Pavesi realizează o construcție polițistă vastă, de a cărei valoare și deplină înțelegere avem cunoștință abia la finalul cărții.

Pretextul romanului, declanșator al tuturor povestirilor polițiste de care aflăm este întâlnirea dintre o editoare (Julia) și autorul unei cărți (Grant) de la a cărei tipărire au trecut mai bine de douăzecișicinci de ani. Editoare îl întâlnește pe scriitor pe o insulă din Marea Mediterana, rupt de lume și aparent detașat complet de cartea în cauză. Discuțiile detaliate ale celor doi -pe seama fiecărei povestiri polițiste în parte, reacțiile scriitorului la remarcile editoarei, apatia și adeseori chiar uitarea care par să se fi așternut în mintea autorului referitor la personaje, acțiuni și deznodămintele celor șapte povestiri- devin firul roșu, conducător al cititorului. Editoarea atrasă în convorbirile cu autorul -convorbiri care vin una câte una, după fiecare povestire în parte -simte înșelăciunea care ajunge la final să i se confirme.

Într-un amplu roman polițist, lectorul ia cunoștință cu alte câteva povestiri, ele-însele modificate, cu scopul de a-l surprinde pe falsul autor pe picior greșit.

Traducerea este foarte plăcută, realizată cu un vocabular adecvat și extrem de bogat. Iar cartea în sine, în mod categoric merită întreaga atenție a iubitorilor de gen. Pe drept cuvânt, Sunday Mirror, citat de editură pe coperta a patra semnala: ”Neapărat trebuie să citiți acest omagiu super-inteligent adus genului inventat de Agatha Christie. E plin de stil, ingenios și foarte amuzant!”

 

Realizatoare Roxana Păsculescu