Marx şi marxiştii vechi şi....noi!, de Dan Manolache

             „În ziua de 14 martie, la orele trei fără un sfert, a încetat să mai gândească cel mai mare dintre gânditorii europeni...” Cuvintele îi aparţin lui Frederich Engels şi au fost rostite cu 135 de ani în urmă, la înmormîntarea prietenului său Karl Marx.

                Cel care se născuse în mai 1918 în cel mai vechi oraş din spaţiul german, la Trier, pe valea Mosellei, lăsa în urmă nu mare un gol, cum afirma cu acelaşi prilej Engels, ci chiar ....marxismul!

                Nu vom risca o definiţie. Îl vom cita pe Lenin care îl considera a fi „o genială sinteză a celor trei curente ideologice principale ale secolului al XIX-lea, filozofia clasică germană, economia politică engleză şi socialismul francez.”

               „Filozofii nu au făcut decât să interpreteze lumea în diferite moduri, important este însă a o schimba” , postula Marx şi în timpul vieţii, a încercat să-şi pună în practică ideile.... El este cel care, alături de Engels, a elaborat în 1848 „Manifestul partidului comunist” şi a anunţat Europa că este bântuită de ....o stafie. El considera întreaga istorie a omenirii ca fiind o istorie a luptei de clasă. El este cel care a condus prima internaţională socialistă şi a fixat etapele de parcurs pâna la atingerea fericirii generale cea care va fi adusă, în mod logic şi legic, de comunism. Ele erau: abolirea orânduirii capitaliste şi înlocuirea ei cu dictatura proletariatului eliberat, construirea unei societăţi fără clase şi în final la, dispariţia Statului. Se ajungea astfel într-o lume paradisiacă, guvernată fireşte de principiul „fiecare după posibilităţi, fiecăruia după nevoi”.

                 Marx nu a apucat să vadă socialismul real gândit şi realizat de urmaşii săi între care Lenin, Stalin, Mao dar şi Pol Pot sunt între cei mai reprezentativi. Ar fi constatat însă că omenirea a plătit un preţ uriaş, peste 85 de milioane de victime făra ca din această uriaşă hecatombă să de nască....omul nou, constructorul conştient al fericirii.

                 Se putea şi altfel susţin marxiştii de astăzi.... Întrebarea este:  ne mai putem permite, de data aceasta conştient, un nou experiment? Nu, ar fi răspunsul cel mai rapid. În niciun caz constient. Există insă o ipoteză posibilă şi neliniştitoare şi anume aceea că am putea fi luaţi prin surprindere de cei care, de data aceasta îşi ascund cu abilitate intenţiile sub un ambalaj....democratic. Să fim aşadar,în continuare.....”vigilenţi”!