Pasiv sau creativ?

Un interviu cu arh.prof. Vasile Marcu te însuflețește și te determină mai apoi, să ai privirea mai limpede dorindu-ți să-ți cultivi, când mergi pe stradă, starea de curiozitate și de bucurie care-ți sunt, de altfel, profund alterate de stresul cotidian.

Cu prilejul vernisajului expoziției de acuarele „Peregrinări prin Balcani” la Palatul Suțu (Bd. I.C. Brătianu nr. 2) și a conferinței asociate, l-am cunoscut pe prof. arh. Vasile Marcu, care a venit special din Grecia (țara sa de adopție după anul 1990) pentru această întâlnire cu publicul bucureștean.

Evenimentul complex și deosebit de captivant i se datorează lui Cătălin D. Constantin.
Conferențiarul de la Palatul Suțu i-a energizat și pe toți cei care s-au aflat în sală, la prezentarea de joi. Expoziția a oferit un bun punct de plecare vizual, într-un excurs cu multe paranteze și concluzii profesionale și de viață.

”Arhitect, grafician, profesor universitar, Vasile Marcu s-a născut în București, în 1940 și are un doctorat la Institutul de Arhitectură „Ion Mincu”. Din 1990 emigrează în Grecia, dar face „naveta” deseori între Atena și București. Portofoliul de arhitect cuprinde numeroase lucrări de amenajări interioare, design ambiental, remodelare urbană, ansambluri peisagere (realizate în colaborare cu mari birouri de proiectare din România şi Grecia)”.

În invitația la evenimentul de joi, lansată ca de fiecare dată pe fb era prezentat conferențiarul.

Un fragment anume însă, din textul prof. Vasile Marcu mi-a suscitat pe loc interesul și dorința de a dezvolta ulterior, cu autorul lui, subiectul.

” Oricât de fugară ar fi o notație, oricât de schematică ar fi o schiță sau o acuarelă, aceasta reprezintă o trăire a momentului. Periplul însoțit de aparatul de fotografiat este accesibil oricui dispune de tehnologie. Periplul însoțit de carnetul de schițe este participativ, creativ nu pasiv.”

Mi-a plăcut ideea aceasta, că doar de noi depinde felul în care abordăm realitatea, modalitatea prin care ne atasăm ori nu, de un spațiu, de un detaliu, sursă de bucurie sau de melancolie, atunci ori mai târziu în viața noastră.

Având sau nu vreo vocație în tehnica desenului, ”observarea” dinamică a naturii, cu creionul în mână –ne poate oferi, fiecăruia dintre noi, acel răgaz semnificativ care transformă fuga obositoare într-o largă meditație, limpezindu-ne deopotrivă, mintea ca și sufletul.

„Peregrinări prin Balcani”, expoziția de acuarele a prof. arh. Vasile Marcu, la Palatul Suțu (se poate vedea până spre finalul acestei luni) este un foarte frumos exemplu, că se poate; putem lăsa aparatul de fotografiat deoparte, măcar într-o după amiază, în favoarea unui creion cu grafit moale, încercând să ne surprindem pe noi! De ce nu?!

Realizator Roxana Păsculescu