Penultimul sezon al mult așteptatei serii „Stranger Things” a aterizat pe micile noastre ecrane (și în difuzoarele noastre, într-un mod surprinzător chiar) vara aceasta, iar acum că soarele a apus de câteva ori și praful începe să se aștearnă peste Hawkins, Indiana, putem să privim puțin înapoi și chiar înainte la ce ne rezervă viitorul.

Nu cred că mai este cazul să facem o introducere la „Stranger Things”, acum, în 2022 la șase ani de la premiera serialului pe Netflix. Cu un succes masiv, Netflix a mizat întotdeauna pe popularitatea serialului. Chiar dacă în ultimii ani, platforma a avut parte de pierderi considerabile de abonați, Stranger Things a fost mereu acolo să se asigure că sutele de mii de fani se reîntorc să aibă parte de încă o doză de pulp nostalgic.

Sezonul patru continuă povestea lui Eleven și a găștii ei de prieteni în lupta continuă cu forțele din Upside Down. Cu clișeele de rigoare bine sedimentate în ADN-ul serialului, tipice cinematografiei anilor 80, sezonul patru explorează mult mai adânc umanitatea personajelor, dar de data aceasta Frații Duffer (creatorii seriei) ne arată și latura umană a personajului negativ, adresând astfel o critică adusă sezoanelor trecute. Acțiunea serialului din punct de vedere cronologic a trecut de prima jumătate a anilor 80, astfel încât se deschid noi orizonturi culturale numai bune de explorat. Tematica ocultismului este atinsă într-una din poveștile spuse în sezonul patru, și mai specific panica ce apărea în spațiul public conservator și arhireligios al anilor 80, unde muzica rock în mod particular și orice alte subiecte ce abordau teme fantastice erau blamate și etichetate ca fiind sataniste. Însă spectatorul „Stranger Things” a empatizat întotdeauna cu adolescenții din poveste, astfel încât panica ce se instalează în comunitate trece pe lângă personajele noastre, acestea având priorități mult mai apăsătoare, reușind în mod adiacent să rezolve și micile inconveniențe triviale ce apar în jurul lor. Povestea în sezonul patru se petrece pe două planuri: adolescenții prinși în toată încâlceala supranaturală și adulții care se confruntă din plin cu Războiul Rece și teme precum amenințarea comunistă.

La nivel de conflicte personale și dezvoltare a personajelor, avem câteva evoluții, stagnări și chiar unele avânturi. Eleven trece prin bullying și pare că această experiență traumatică o să o ajute să își recupereze puterile, însă renașterea ei vine când își rezolvă probleme cu „tatăl ei”, Steve se află din nou în mijlocul unui triunghi amoros, dar iese din el prioritizând nevoia lui de a avea grijă de toți adolescenții, Max se confruntă cu drama pierderii fratelui ei, învinovățindu-se de asta, Hopper trece prin încercări titanice pentru a se întoarce în America din închisoarea din Kamceatka și Will trece prin drama dragostei neîmpărtășite față de prietenul lui, Mike, în special existând într-o perioadă heteronormativă.

Muzica în sezonul patru joacă și ea un rol important. Poate chiar mai important decât de obicei, aceasta devenind în multe secvențe chiar un personaj. Bănuiesc că până acum ați auzit la radio „Running up that Hill”, single-ul din 1985 al lui Kate Bush și vă întrebați cum de a ajuns această piesă pe locul trei în Billboard Top 100 la 37 de ani de la lansare. „Running up that Hill” are calități dramaturgice semnificative în sezonul patru din „Stranger Things”, piesa salvând de-a dreptul unul din personajele importante din poveste de la o moarte cruntă. La fel se întâmplă și cu „Master of Puppets” de la Metallica, care este folosită într-o secvență în care amplificatoarele sunt date la propriu la nivelul 11, o secvență ce țipă la propriu „rock”.

Soarele apune la final pe Hawkins și totul se întoarce literalmente cu susul în jos, când lumile se contopesc și anunță începutul sfârșitului. Când urmează să înceapă acest sfârșit, deocamdată nu știm. Producția sezonului patru a durat mai bine de doi ani, pandemia de COVID19 a afectat, evident procesul, însă până când Frații Duffer sunt convinși că strâng nodul poveștii cât mai bine cu putință, setea de „Stranger Things” mai poate fi domolită cu volumul prequel „Suspicious Minds” lansat la Editura Nemira.

Theodor Ineluş