1 decembrie 1918. Acte oficiale şi …..emoţii!

01 Decembrie 2017, 06:00

Am intrat deja in anul în care sărbătorim centenatul Marii Uniri. Iată cele trei hotărâri ale românilor aşa cum sunt consemnate de documentele oficiale:

27 martie 1918: “În numele poporului Basarabiei, Sfatul Ţării declară: Republica Democratică Moldovenească (Basarabia) în hotarele ei dintre Prut, Nistru, Dunăre, Marea Neagră şi vechile graniţe cu Austria, ruptă de Rusia acum o sută şi mai bine de ani, din trupul vechii Moldove, în puterea dreptului istoric şi dreptului de neam, pe baza principiului ca noroadele singure să-şi hotărască soarta lor de azi înainte şi pentru totdeauna se uneşte cu mama ei România.”

28 niembrie 1918: Congresul Naţional al Bucovinei, întrunit în sala sinodală a Platului Mitropolitan din Cernăuţi a hotărât “unirea necondiţionată şi pe vecie a Bucovinei, în vechile ei hotare până la Ceremuş, Colacin şi Nistru, cu Regatul României”.

1 decembrie 1918: “Adunarea Națională a tuturor Românilor din Transilvania, Banat și Țara Ungurească, adunați prin reprezentanții lor îndreptățiți la Alba-Iulia, decretează unirea acelor români și a tuturor teritoriilor locuite de dânșii cu România.”

Documentele arhivate redau cu greu atmosfera vremurilor în care au fost redactate…. Din acestea de pildă nu rezultă adevărata dramă trăită de români şi de Regele lor în perioada războiului…Să vorbim despre Ferdinand, al doilea suveran al Romaniei. “Invingîndu-se pe sine” a ridicat, in 1916, armele impotriva ţării în care se născuse. S-a dovedit astfel a fi cu adevărat nu doar reprezentantul intereselor României ci şi al sentimentelor majorităţii cetătenilor ei. A fost renegat de familia sa germană care a arborat steagul de doliu pe frontonul castelului Hohenzolern. A înfruntat alaturi de guvern, armată si popor condiţiile grele ale retragerii din Moldova. A refuzat să ratifice pacea separată cu Puterile Centrale din mai 1918. O pace semnată de guvernul Marghiloman după ce armata română rămăsese singura forţă combatantă pe Frontul de Est al Antantei, izolată de aliaţi şi în conflict cu fostul prieten ce alesese comunismul.

Vitejia armatei, abilitatea oamenilor politici, voinţa românilor dar şi şansa (prăbuşirea simultană a Imperiilor Ţarist şi Austo-Ungar), toate au contribuit la marele triumf al ideii naţionale- Unirea de la 1918.

Din fericire arhivele păstrează nu doar acte oficiale ci şi mărturii ale personalitătilor epocii.

Iată una aparţinând Reginei Maria care descrie astfel revenirea Familiei Regale în Bucureşti la 1 decembrie 1918: “ Peste tot steaguri fâlfâiau la ferestre, pe acoperişuri,la felinare şi steguleţe in mâna fiecărui copil. Era o simfonie ameţitoare de roşu, galben şi albastru…..Bucureştii cunoscuseră toate grozăviile ocupaţiei sub apăsarea asupritorilor nemiloşi, cari împilaseră poporul cu o grea tiranie….. după doi ani cumpliţi, ne întorsesem biruitori în ciuda nenorocirii şi a umilinţei, iar visul de veacuri al României era acum împlinit. Nu e de mirare că-şi ieşise din fire poporul de atâta bucurie, nu e de mirare că pâna şi pietrele de sub picioarele noastre păreau că ne aclamă şi că se îmbată de goria întoarcerii”.

La mulţi ani Românie!