Idei în nocturn. Pagini de Istorie - “Procesul optanţolor unguri. Mărturii documentare din Arhivele Ministerului Afacerilor Externe al Republicii Franceze”
06 Noiembrie 2018, 06:13
marţi 6 noiemberie 2018, Radio, Romania Cultural (21.10- 22). “Procesul optanţolor unguri. Mărturii documentare din Arhivele Ministerului Afacerilor Externe al Republicii Franceze”. Invitaţi, prof.univ.dr. Ioan Scurtu şi prof.univ.dr. Dorel Buşe. Realizator, Dan Manolache.
Pornind de la documentele pe care ni le pune la dispoziţie monumentala lucrare apărută de curând la Editura Stefadina, vom discuta despre o confruntare juridică, diplomatică şi în esenţă politică între Romania şi Ungaria în al doilea deceniu al secolului trecut.
Iată o scurtă prezentare a faptelor extrasă din studiul introductive al menţionatei lucrări.
Prin tratatul de la Trianon, încheiat între Puterile Aliate Învingătoare şi Ungaria, la 4 iunie 1920, locuitorii Transilvaniei, consideraţi până la Marea Unire cetăţeni ai Austro- Ungariei, au avut la dispoziţie dreptul de a opta, într-un anume interval de timp, pentru cetăţenia română, maghiară sau o altă cetăţenie.
“Disputa juridică care a amplificat conflictual atât cu guvernul Ungariei cât şi cu “optanţii” a fost născută de reforma agrară din 1921, aplicată fără nicio discriminare, prin care au fost supuse exproprierii şi moşiile ăntinse care au aparţinut proprietarilor unguri ( foarte puţini au devenit cetăţeni români prin Tratat, majoritatea optând pentru cetăţenia ungară). …. Ungaria a făcut din această dispute o politică de stat cu prioritate.”
“Împroprietărirea a vizat, pe lângă un număr însemnat de cetăţeni etnici români şi 206.265 de cetăţeni români aparţinând minorităţilor naţionale, dintre aceştia 46.069 fiind maghiari.”
Contestarea exproprierilor s-a făcut mai ăntâi în faţa tribunalelor româneşti care desgur au dat câştig de cauză…legii. Apoi conflictual s-a internaţionalizat. Guvernul maghiar a intervenit la diverse organisme internaţionale ( Societatea Naţiunilor, Curtea Internaţională de Jusstiţie de la Haga) susţinând că există o “problem a Transilvaniei” rămasă nerezolvată de Tratatul de la Trianon.
Vom vorbi despre pledoariile lui Nicolae Titulescu în faţa Consiliului Ligii Naţiunilor, despre negocierile de la Bruxelles şi despre acordul la care s-a ajuns la 27 mai 1923, accord validat de Consiliul Ligii Naţiunilor în ciuda opoziţiei maghiare susţinute de contele Albert Apponyi.
Cu toate acestea noi contestări maghiare au fost depuse la Tribunalul Arbitrar Mixt româno- maghiar din Paris care nu a putut ajunge la o soluţie, litigiul revenind în 1927, din nou, în atenţia Consiliului Societăţii Naţiunilor.
În final problema a fost rezolvată prin Convenţia din 20 ianuarie 1930 , de la Haga şi prin Convenţia de la Paris din 28 aprilie 1930 prin care se creea un Fond agrar pentru plata optanţilor unguri, care se compunea din “renta de înproprietărire depusă de statul român, Cehoslovacia şi Iugoslavia, din creanţele pe care Anglia, Franţa, Italia, Belgia, Portugalia şi Japonia le aveau asupra reparaţiilor datorate de Ungaria şi pe care aceste ţări le-au cedat Fondului agrar, din sumele ce reveneau României, Cehoslovaciei şi Iugoslaviei ca benaficiare ale beneficiilor datorate de Ungaria şi din alte sume, statele respective, implicate până atunciîn procesul optanţilor unguri, fiind scoase din cauză.”
Vom vorbi aşadar despre un process care a stârnit un mare interes în epocă şi ale cărui consecinţe, din păcate, se mai fac simţite şi astăzi deşi atunci, ăn 1930, problema a fost definitive şi irevocabil soluţionată.
