Idei în nocturnă. Pagini de Istorie:”Sunt un copil al Războiului Rece”. Invitat, scriitorul, politologul și profesorul Stelian Tănase

marți 28 aprilie 2020, Radio România Cultural (21.10- 22).

Realizator, Dan Manolache

Vom
discuta în emisiunea din această seară despre o carte recent
apărută la Editura Corint. O carte cu un conținut greu de surorins
în câteva fraze de prezentare. În opinia autorului, invitatul
ediției de astăzi a emisiunii, ea ” nu este o istorie a
Războiului Rece. Și nici un volum de memorii. Fiecare om trăiește
mai multe vieți în același timp. Pe una dintre ele o găsiți
consemnată în aceste pagini copleșite de furie și melancolie.”

Așadar
nu este o carte clasică de istorie și
nici un convențional volum de memorii...Ce poate fi atunci? Poate o
reflecție asupra agresiunii politicului, a ideologiei împotriva
vieții celor care și-au trăit copilăria și tinerețea în
comunism. Poate fi și este, un studiu de caz pe care domnul Stelian
Tănase îl realizează având subiectul pe care îl cunoaște cel
mai bine, propria persoană, prezentând și comentând propria
biografie.

Un
demers extrem de dificil așa cum ne sugerează motto-ul cărții:
”Întâi ucide melancolia, abia apoi bătrânețea și boala.”

Totul
începe, spune autorul, sub semnul vremurilor, al politicului. S-a
născut la maternitatea ”Donca Simo”, o ”eroină a clasei
muncitoare”. Un
nume ce va mai apărea odată în viața sa căci la mormântul ei va
primi cravata de pioner.

Cartea
pare a fi o succesiune de cadre cinematografice ce devin ”vizibile”
prin folosrea inspirată a cuvintelor. Iată doar două exemple:

Ulița
copilăriei, Popa Lascăr era ” o stradă scurtă, 20 de numere cu
totul. Dădea în strada Avrig, la un capăt și la vestita cârciumă
”La Puiul Mamii” în gura pieții, la celălalt. Era ultima
cârciumă care trăgea obloanele în zori, când un soare însângerat
se ridica pe acoperișuri. ”

”În
apropiere, între Piața Iancului și Vartra Luminoasă, era o
cazarmă populată cu ruși. Vedeam acolo soldaîi cu stea roșie la
chipiu. O santinelă se rotea stânga-nprejur cu mișcări mecanice.
Noi puștii eram încântați. Însoțitorii noștri mai puțin, ei
îi priveau cu teamă. Nu simțeam pic de entuziasm la mama și la
tata, la bunicul, mai ales. Când soldații primeau permisii, se
plimbau prin cartierul Obor în grupuri. Ne priveau de sus,
intimidau. Nu era bine săai de-a face cu ei. Când se lăsa
întunericul, se îmbătau repede la una dintre nenumăratele
cârciumi din zonă și se încăierau cu cine se nimerea.Eram
amenințați de părinți când nu stăteam cuminți c- o aă vină
un soldat rus să ne ia și să ne ducă în Siberia. Amenințarea
funcționa, ne cumințeam instantaneu.”

Succesiunea
cadrelor continuă într-un ritm amețitor și captivant, impregnată
de acel amestec de melancolie, revoltă, obiectivitate și
subiectivitate care dă ritm și farmec cărții.

Rând pe rând, oamenii, faptele sau întâmplările își dispută locul de personaje principale. Între ele, războiul din Vietnam, Janis Joplin, Jimi Hendrix, Moș Radu și Coana Lixăndrina (bunicii paterni de la Plătărești), studiul pianului, prigonirea religiei, atmosfera di sălile de cinematograf, comitetul de stradă, ”Parisul pe gheață”, internatul, criza rachetelor, Yves Montand și Simone Signoret, zborul lui Gagarin, asasinarea lui Kennedy, sărbătoarea Paștilor dar și cele de la 1 martie și 1 mai, vizita lui De Gaulle, Beatleșii, bucuria primei cărți apărute, șansa de a deveni apropiatul unor personalități precum Alexandru Paleologu sau Nicolae Steinhardt, naveta, sindicatul Solidaritatea, prezența Securității, căderea Zidului Berlinului și a lui Ceaușescu, primele ipostaze ale libertății.

Vom
mai menționa și două dintre experiențele culturale care au marcat
viața invitatului nostru din această seară:

”Pot
spune că nu am uitat nicio zi povestea Annei Frank. Am considerat de
atunci trădarea și delațiunea cele mai sinistre trăsături ale
ființei umane..... Cred că sentimentele filosemite în mine s-au
născut atunci.”

”Filmul
copilăriei mele (și a rămas până azi) a fost Singurătatea
alergătorului de cursă lungă. Și astăzi iubesc filmul, mă
emoționează la fel de puternic ca atunci.E un film întunecat, fără
iluzii, sobru despre periferia socială. Firește, m-am confundat cu
antieroul, cum o fac și astăzi. Forma de protest a personajului
împotriva alianării, un protest individual, fără zgomot, pe cont
propriu autodistructiv mi-am asumat-o. Scena din finalul filmului
(refuzul de a continua, de a se lăsa folosit de sistem) mi s-a părut
extraordinară.”

Cartea
pe care v-o recomandăm în această seară este o carte care nu
judecă, nu dă verdicte,o carte care poate stârni melancolie,
regretul de a nu fi înțeles timpul în care ai trăit sau, pentru
cei mai tineri, o carte care deschide o fereastră spre un trecut ce
trebuie cunoscut pentru a înțelege lumea în care trăim.

Vom vorbi de fapt despre TIMP și despre trecera unui om prin TIMP și vom încheia citându- pe domnul Stelian Tănase: ”Anii, lunile, săptămânile, orele NU trec în mod egal. Unele sunt mai scurte, altele mai lungi. Un secol nu durează întotdeauna 100 de ani. TIMPUL e ca un nor.”

Pentru fotografiile reproduse, mulțumim domnului Stelian Tănase

https://www.mixcloud.com/RadioRomaniaCultural/pagini-de-istorie-invitat-scriitorul-politologul-%C8%99i-profesorul-stelian-t%C4%83nase/