PORTRET: Ion I. Câmpineanu, primul guvernator al Băncii Naţionale a României – 180 de ani de la naştere

Duminică, 10 octombrie, se împlinesc 180 de ani de la naşterea lui Ion I. Câmpineanu, politician român, membru fondator al Partidului Național Liberal, primul guvernator al Băncii Naționale a României, ministru de justiţie, de finanţe, ministru de externe şi ministru de domenii, precum şi primar al Bucureştiului, între anii 1886-1888.

Ion I. Câmpineanu s-a născut la 10 octombrie 1841, la București, fiind fiul Ion Cîmpineanu (1798-1863), unul dintre boierii progresiști din Țara Românească, cu preocupări culturale, participant la Revoluția de la 1848, și al Ecaterinei (Catinca) Dudescu-Caribol.

Este licenţiat în drept la Paris.

În anul 1869, se căsătoreşte cu Irina Bellu (1849-1919), nepoata lui Barbu Bellu (1825-1900) și au avut împreună patru copii, Ioan Cantemir, Ștefan, Eliza și Maria Irina.

Partidul Național Liberal, acum unul din principalele partide din România și totodată cea mai veche formațiune politică din țară, a fost înființat sub acest nume la 24 mai 1875, numele lui Ion I. Câmpineanu figurând pe lista celor 25 de membri ai Comitetului coordonator, alături de V. Arvanezu, Dimitrie I. Berindei, Pană Buescu, Ion C. Brătianu, Dumitru Brătianu, dr. Nae Calinderu, Dimitrie Cariagdi, Manolache Costache Epureanu, Nicolae Fleva, Mihail Ferechide, Ion Ghica, Dimitrie Gianni, Alexandru G. Golescu, Constantin Grădișteanu, Mihail Kogălniceanu, Alexandru Lupescu, Constantin Nacu, Remus Opreanu, Pache Protopopescu, C. A. Rosetti, Eugeniu Stătescu, Dimitrie A. Sturdza, George Văcărescu.

Câmpineanu va îndeplini mai multe funcții guvernamentale și publice, printre care cele mai importante fiind poziţia de ministru de justiție (27 ianuarie – 23 septembrie 1877), ministru de finanțe (23 septembrie 1877 – 25 noiembrie 1878; 25 februarie – 15 iulie 1880), ministru de externe (în 1878 – 1879 și 1885), ministru de domenii (1 aprilie 1883 – 2 februarie 1885) şi primar al Bucureștiului (21 noiembrie 1886 – aprilie 1888)

Ion I. Câmpineanu a fost primul guvernator al Băncii Naționale a României, în perioada 1880-1882, și va reveni în această funcție la începutul anului 1888 rămânând în acest post până la moartea sa. A fost învestit pe 15 iulie 1880, în cadrul primei Adunări generale a acţionarilor băncii. Au fost desemnaţi tot atunci directorii (Theodor Ştefănescu, Theodor Mehedinţeanu, Emil Costinescu, Dinu Bilcescu) şi cenzorii (Ştefan Ioanid, Menelas Ghermani, Em. Hillel Noah, Constantin Angelescu).

Guvernatorul era numit de guvern pe o perioadă de cinci ani, trebuia să fie cetățean român și să dețină minimum 40 de acțiuni.

De activitatea lui Ion I. Câmpineanu la conducerea B.N.R. se leagă primii paşi în organizarea instituţiei: Subscrierea capitalului social, Organizarea imprimeriei băncii, Confecţionarea primelor bilete de bancă, a cecurilor, a acţiunilor şi a sigiliului B.N.R., Completarea schemei de personal a instituţiei prin angajarea unor absolvenţi ai şcolilor comerciale (Napoleon Karabulea, Barbu Miltiad, C.T. Ştefănescu etc.), Desemnarea directorilor sucursalelor, Întocmirea  regulamentului interior al B.N.R., Fixarea taxei scontului şi a lombardului, deschiderea conturilor curente cu facultatea de scont, încurajarea scontului comercial, Stabilirea relaţiilor cu bănci din străinătate, Încheierea convenţiilor prin care se stabileau termenii colaborării cu statul român, Începerea acţiunilor pentru construirea palatului B.N.R. prin achiziţionarea terenului numit Hanul Şerban Vodă şi încheierea contractului cu arhitecţii francezi Cassien Bernard şi Albert Galleron.

Primul guvernator al B.N.R., Ion I. Câmpineanu, a murit la 15 noiembrie 1888, la vârsta de 47 de ani, fiind înmormântat la Cimitirul Bellu din Bucureşti.

Raportul Consiliului de administraţie către Adunarea generală a acţionarilor din 19 februarie 1889, arăta: „Am pierdut un coleg iubit, un conducator inteligent şi devotat instituţiei, pe acela care a pus temelia Băncii, a organizat-o, a pus-o în mişcare şi i-a dat avântul puternic pe care l-a luat îndată după fondarea ei. Consiliul Băncii, convins fiind că exprimă simţămintele tuturor acţionarilor Băncii, aduce încă o dată omagiile sale de respect şi veneraţie memoriei acestui însemnat bărbat.”

de Răzvan Moceanu - RADOR