TRIANON 100 - Tratatul de la Trianon, un act de dreptate istorică, de Georgeta Filitti

Pe la anul 900, cete nomade ale unei populații fino ugrice, plecate din
fundul Asiei, ajung în dreptul Carpaților Păduroși și trec în Câmpia panonică.
De aici ungurii – căci de ei e vorba – încep expediții de pradă către Europa
Occidentală, pe teritoriul actual al Germaniei, Austriei, Italiei și Franței.
S-au îndreptat și către Transilvania unde atunci se închegau micile state
conduse de Glad, Gelu și Menumorut. Năvălitorii au ieșit învingători. La
început a fost datul dreptei, adică o
înțelegere de coabitare, înlocuită treptat de cucerirea brutală a populației
formată din români, slavi, pecenegi, cumani. Creștinarea la anul 1000,
legăturile cu Occidentul și o prosperitate economică izvorâtă în primul rând
din exploatarea nemaghiarilor au favorizat formarea și consolidarea regatului
maghiar. Acordul de uniune monarhică din 1867 cu Austria habsburgică a fost
ultima încercare de păstrare a unui stat unde minoritățile deveniseră
preponderente și procesul de disoluție statală aștepta doar momentul prielnic.
El s-a ivit în 1914, la declararea Primului Război Mondial iar încheierea lui
și situarea monarhiei austro ungare în tabăra pierzătoare n-a făcut decât să
confirme ”faptul îndeplinit” și anume cel al perimării unui stat ce funcționa
în parametri vădit anacronici.

După 1000 de ani, la Trianon, un forum internațional făcea dreptate în
această parte a Europei, redând populațiilor majoritare autoritatea deplină
asupra pământurilor unde locuiseră, trudiseră și unde se succedaseră zeci de
generații.

Aflați în tabere diferite în timpul conflagrației, românii și ungurii aveau
și acest contencios milenar încât soluționarea conflictului dintre ei a generat
una din cele mai formidabile campanii diplomatice din istoria modernă a
continentului nostru. Și trebuie spus că propaganda maghiară, așa zisele
documente aduse în apărarea punctului ei de vedere, campania de denigrare a
românilor, de exacerbare a virtuților civilizatoare ale ungurilor în spațiul
transilvan – toate s-au desfășurat la o cotă care pe mulți i-a înșelat, pe
câțiva i-a convins. În cele din urmă adevărul a triumfat; ceea ce devenise
principiul călăuzitor al încheierii conflagrației atât de sângeroase și anume
rânduirea noii Europe prin autodeterminare a căpătat astfel corp. În adunările
succesive de la Chișinău, Cernăuți și Alba Iulia, românii au decis desprinderea
lor din fostele imperii unde viețuiseră silnic, respectiv cel țarist, cel
habsburgic și monarhia austro ungară și alipirea la statul liber România.
Consfințirea internațională la Trianon, acum o sută de ani, la 4 iunie 1920, a
unei realități previzibile, ”de la Nistru pânʹ la Tisa”, cum definea
Eminescu, a însemnat reunirea unei populații ce îngloba peste două treimi
etnici români în hotarele României Mari.

Preemțiunea românilor în Transilvania, Banat, Crișana și Maramureș,
consfințită la Trianon, a stârnit furia nemăsurată a ungurilor. Și toată
pledoaria lor în jurul ”problemei transilvane” rămâne un domeniu prețios de
cercetare de felul cum poate o propagandă bine orchestrată să falsifice
adevărul, să înșele opinia publică. În același timp însă triumful cauzei
românești a dovedit că, în cele din urmă, Dumnezeu nu lasă copacii să crească
până la cer.

Ce rămâne din lungul șir de invective, memorii ale episcopilor adresate
omologilor din Anglia despre ”atrocitățile confesionale românești” sau ocuparea
”samavolnică” a unei părți din Ungaria – ba și a Budapestei de către armata
noastră, când fusese vorba doar de salvarea Ungariei de bolșevicii lui Bela
Kuhn? Au fost lesne demontate de delegații români la Conferință și în același
timp de numeroșii filoromâni din Anglia și Franța.

În cele din urmă, Ungaria a reintrat în matca istorică ce i se cuvenea, în
suprafață de 92 de mii de km.cu o structură a
populației unde ¾ erau maghiari. România Mare a primit de la fosta monarhie
bicefală 112 000 km, cu o populație de 5, 1 milioane locuitori (2,9 milioane
români, 1,2 milioane unguri și secui, 530 000 germani).

Soluția la care s-a
oprit concertul internațional în privința diferendului româno-maghiar n-a fost,
se înțelege, pe placul ungurilor.

Despre argumentele pentru păstrarea ”Ungariei mari”, într-o emisiune viitoare.