Gabriela Adameșteanu la Târgul de Carte de la Madrid, ediția 2024

Gabriela Adameșteanu participă la cea de-a 83-a ediție a Târgului de Carte de la Madrid, care se desfășoară în perioada 27 mai -12 iunie 2022 în Parcul Retiro.

Prilejuite de apariția în limba spaniolă a romanului Fontana di Trevi (Editura Acantilado, traducere de Marian Ochoa de Eribe), iată evenimentele la care Gabriela Adameșteanu ia parte:

• miercuri, 5 iunie, ora 19, Librăria „Antonio Machado” din Madrid, dialog cu jurnalistul Andrés Seoane, pornind de la Fontana di Trevi. Alături de autoare: Andreea Răsuceanu, Una forma de vida desconocida/ O formă de viață necunoscută, apărut de curând în spaniolă, la Editorial Confluencias, traducere de José Francisco Arcenegui.

• joi, 6 iunie, ora 12.30, Biblioteca Eugenio Trias, masă rotundă „Traducir la literatura rumana: oportunidades y apoyo institucional. La palabra a los traductores”

Participă: Borja Mozo Martín, Marian Ochoa de Eribe, José Francisco Arcenegui, Iuliana Botezan, Gabriela Adameșteanu, Andreea Răsuceanu, Ioana Zlotescu y Kasia Olszewska-Sonnenberg.

Omagiu lui Joaquín Garrigós.

Moderează: Marta Sánchez-Nieves Fernández

ׇ• vineri, 7 iunie, ora 17.30, standul Institutului Cultural Român din cadrul târgului, sesiune de autografe dedicată edițiilor spaniole ale romanelor Fontana di Trevi și Provizorat – roman care a apărut de asemenea la Editura Acantilado, în anul 2022, traducere de Marian Ochoa de Eribe.

Gabriela Adameșteanu participă joi 6 iunie, ora 18, la Centrul Sefarad-Israel, alături de Mercedes Monmany și Marian Ochoa de Eribe, la evenimentul „Omagiu lui Norman Manea”.

Moderează: Esther Bendahan

Evenimentele sunt organizate de Institutul Cultural Român, prin Centrul Naţional al Cărţii și Institutul Cultural Român de la Madrid, cu sprijinul Ministerului Culturii și al Ambasadei României în Regatul Spaniei. Programul complet de evenimente, aici.

Fontana di Trevi, trei ediții la Polirom

„Revenind din exilul francez în România de astăzi, Letiția încearcă să recâștige moștenirea confiscată a familiei. Totul s-a schimbat, dar s-a îmbunătățit prea puțin; câștigă doar cine își face loc cu coatele sau își schimbă la timp alianțele politice. Totalitarismul plutește doar ca o umbră deasupra poveștii: când Letiția se întâlnește cu prietenii vechi, din adâncul minții ei răsar mereu amintiri difuze, legate de relația cu Sorin, în răspăr cu pruderia socialistă. Afară totalitarismul face ravagii, dar înăuntru miroase a alcool și sex secret. Proasta comunicare cu Sorin și avortul devin motive recurente, o disociere între trup și suflet. Naratoarea evită să judece și să proiecteze o lumină foarte puternică asupra faptelor: chiar și sub Ceaușescu, nu totul era rău.
În jurul acțiunii principale se dezvoltă o mulțime de personaje, comparabile ca anvergură cu cele create de realismul rus. Bogăția de istorii și teme, care la început par disparate, dar se unesc la sfârșit, ne duce cu gândul la Proust. Scriitoarei îi face plăcere să-și arunce cititorul în meandrele biografice ale personajelor: fiecare și-a urmat traseul în postcomunismul românesc. Uneori acțiunea încetinește și se creează imagini memorabile: de exemplu, căutarea fericirii, aruncând strâmb o monedă în Fontana di Trevi.
E literatură europeană mare, făcută de o autoare cu adevărat europeană.” (Luca Vazgec, Frankfurter Allgemeine Zeitung, 2023)

Provizorat, cinci ediții la Polirom

„Ar putea fi o poveste de dragoste banală, ca în orice ţară şi în orice epocă. Letiţia încearcă să scape dintr-o căsnicie nefericită în braţele lui Sorin, ambiţiosul său coleg din Instituţie. Cei doi se aruncă cu toată fiinţa lor în această legătură. Numai că sîntem în România anilor ’70... Totul e supravegheat, iar paranoia crescîndă îi dă eroinei impresia că se află sub privirea unui ochi imens. Descriind cu o rară fineţe bărbaţi şi femei care încearcă să trăiască liberi şi să scape, prin dragoste, de o existenţă limitată, autoarea arată că mai există un demon la fel de distructiv ca teroarea: precaritatea sentimentelor. O ameninţare, din nefericire, universală.” (Le Monde)