RADU PARASCHIVESCU: “Există o neglijență de exprimare, și în scris, dar și în emisie orală, pe care, în urmă cu 35 de ani, nu o constatam”

Scriitorul și jurnalistul Radu Paraschivescu revine cu o nouă antologie de „perle” de exprimare publică, În virtutea inepției, lansată la librăria Humanitas de la Cişmigiu joi, 19 iunie. În dialog cu Anca Mateescu la GPS Cultural, Radu Paraschivescu inventariază greșelile amuzante din spațiul public și radiografiază, în profunzime, degradarea discursului în România ultimilor ani. Între umor, critică socială și nostalgie, autorul atrage atenția asupra confuziei dintre notorietate și valoare, rolul rețelelor sociale în deformarea limbajului și lipsa modelelor oratorice autentice.

Deși promisese că nu va mai aduna perle ale exprimării după cel de-al cincilea volum, Radu Paraschivescu a revenit asupra deciziei. De ce? Pentru că, spune el, „au apărut alți cotizanți la fondul de inepții, unii viforoși, omniprezenți, și e păcat să-i ratăm pentru posteritate”. Iar miza nu este doar hazul de necaz, ci și o arhivare necosmetizată a discursului public românesc.

“Calitatea discursului public pare să fi scăzut. Și fac o raportare la începutul anilor ‘90, când am ieșit de sub legea cenzurii și am început să vorbim liber.”

Una dintre temele recurente în volumul actual este confuzia, tot mai frecventă, între celebritate și valoare. Într-o societate dominată de figuri populare, dar nu neapărat competente, Radu Paraschivescu trage un semnal de alarmă.

„Foarte multă lume pune semn de egalitate între celebritate și valoare, ceea ce nu e cazul. Și am mai dat exemplul unor anchete care s-au făcut în anii trecuti și în care actori foarte iubiți de public dar de valoare mai scăzută câștigau teren în fața unor actori cu majusculă, dar care nu întruneau același punctaj în ce privește popularitatea.”

Analiza lui Radu Paraschivescu merge dincolo de ridiculizarea gafelor și intră pe terenul îngrijorării serioase privind degradarea limbajului public. Printre cauze, autorul indică rețelele sociale, unde lipsa corectorului și exprimarea liberă, dar necontrolată, determină o normalizare a greșelii.

Întrebat cum am putea opri această alunecare, scriitorul propune un set de „opritoare”: educația, lectura, revenirea la modele oratorice. De altfel, poziția slabă a României în clasamentele lecturii și ale analfabetismului funcțional este, în opinia sa, o consecință firească a acestei neglijențe.

„Oamenii care se exprimă în spațiul public sunt oameni care nu au deprinderea asta a oratoriei. Înainte existau școli de oratorie, existau modele oratorice, acum ele au dispărut. Acum fiecare vorbește absolut cum îi vine la gură, având grijă să evite cuvintele decoltate.”