A murit NICOLAE COMAN – compozitor, profesor, poet, traducător (23 februarie 1936 – 27 octombrie 2016)

În 28 martie 2016  a fost invitat special în emisiunea Oaza de muzică, la Radio România Cultural. Împlinise 80 de ani şi avea emoţii enorme, căci vorbeam despre dânsul. Zecile de ani petrecuţi  ca profesor la Universitatea Naţională de Muzică Bucureşti nu reuşeau să şteargă un trac neaşteptat. Profesorul era  stăpânit de poetul, compozitorzul sau traducătorul excelent al liricii basce. 

Sorina Goia

*****

A încetat din viaţă compozitorul Nicolae Coman, compozitor, profesor, poet, traducător.

Studiile muzicale le-a început în București (1947) cu Mihail Jora (teorie și armonie) și Florica Musicescu (pian). Din 1953 se înscrie la Conservatorul din București avându-i ca profesori pe Mihail Jora și Leon Klepper– compoziție, Paul Constantinescu – armonie, Alfred Mendelsohn – orchestrație, George Breazul – istoria muzicii etc., pe care îl absolvă în 1959.

Din 1960 până în 1963 activează în calitate de cercetător științific la Institutul de folclor, după care devine asistent, apoi lector, conferențiar și din 1992 devine profesor la catedra de armonie și compoziție a Conservatorului din București.

Pe lângă talentul de compozitor, Nicolae Coman s-a manifestat și în calitate de muzicolog publicând studii și articole în reviste precum: „Muzica”, „Revista de folclor”, „România literară”. Mai mult decât atât a scris versuri pentru lucrări vocale, corale și vocal-simfonice. A tradus librete de operă, poeme și poezii din lirica universală, publicând mai multe volume de versuri. În 1969 a fost distins cu premiul Uniunii Compozitorilor din România.

În domeniul compoziției Nicolae Coman a abordat nu numai genurile muzicii clasice, ci și muzica ușoară ca spre exemplu: „Cântec de toamnă”, „Cum totul trece”, „Armonii de dor” și multe altele.

Sursa: Viorel Cosma – Lexiconul Muzicieni din România

Revista MUZICA Nr.2/2010 101

PORTRETE Nicolae Coman

Autor :Mirela ZAFIRI

Compozitor, profesor, poet, traducător şi muzicolog născut în Bucureşti, NICOLAE COMAN a început studiile “Prezenţă fizică remarcabilă, şarm aparte şi gentileţe rar întâlnită – un suflet sensibil, înclinat spre poezie – muzician, profesor, compozitor, poet, Nicolae Coman este un artist complex ce degajă o lumină specială, datorată poate succesului în confruntarea cu sine. Cu un număr impresionant de miniaturi vocal instrumentale, născute prin trecerea în muzică a unor poeme îndrăgite, Maestrul nu ar putea spune că are un poet preferat, tocmai pentru că sunt multe versurile de care a fost îndrăgostit – desigur şi cel eminescian, care prin însăşi muzicalitatea sa concurează de la sine viersul – dar parcă cel mai aproape de suflet simte acum sonetul “Coboară iarna…”, de Vasile Voiculescu. Poet prin naştere, pentru Coman versul este piatra de căpătâi pe care se ţese erudit viersul, elaborat din împletirea sonorităţilor participante la facerea muzicală. Deşi statornic în concepţii, Nicolae Coman nu s-a preocupat de autopromovarea creaţiei, fiind convins că voia sorţii este cea care ne conduce, indiferent de zbaterile noastre. Având un dosar “nobiliar” în vremea comunistă, nu a excelat în programări repertoriale. Mai de curând, când haosul deculturaţiei în masă ne sufocă spiritele, Maestrul, înţelept, a considerat că nu e bine să-ţi fixezi priorităţi de neatins. Pas cu pas, fără nici un moment de saturaţie în creaţie, muzica sa se strânge în tomuri, aşteptând secolul luminilor. Nicolae Coman face parte din generaţia pentru care Uniunea Compozitorilor din România este un loc de activitate în ultima jumătate de secol. Cum aş putea în câteva cuvinte cuprinde o viaţă de om? Cu voia Dumneavoastră, Maestre, vă poftesc în jocul de-a sinteza:

MZ: Cea mai iubită compoziţie?

NC: Metamorfozele cerului pe versuri de Ungaretti.

MZ: Cea mai rapid scrisă piesă?

NC: Umbra, pe versuri de J. Attila

MZ: Cea mai lung gândită piesă?

NC: Metamorfozele cerului pe versuri de Ungaretti. Cunoaşterea esenţială a discursului vocal scapă, de cele mai multe ori anchetei ştiinţifice, principiile artisticului fiind considerate în general în contradicţie cu ştiinţa pură. Consider că această abordare având drept suport un materialism ştiinţific depăşit de evidenţele epocii spirituale pe care o parcurgem este un balast.

MZ: În calitate de profesor, părinte al atâtor generaţii de muzicieni puteţi da câteva nume dintre compozitorii foarte tineri, pe care îi consideraţi de perspectivă?

NC: Rotaru, Măniceanu, Baciu, Basica.

MZ: Cum vedeţi legătura interpret/ compozitor?

NC: Importantissimă.

MZ: Ce aşteptări aveţi de la interpret?

NC: Să-i placă şi să interpreteze cu pasiune, cum simte.

MZ: Cum aţi dori să fiţi caracterizat de cei din jurul Dvs?

NC: Aşa cum sunt.

MZ: Cum aţi dori să se vorbească despre opera dvs?

NC: Cu interes şi competenţă

MZ: Ce aţi dori să perceapă cel ce vă ascultă piesele?

NC: Ce poate, cât poate.

MZ: Unde se încadrează Dumnezeu în sistemul Dvs. de valori?

NC: Dincolo.