Oul lui Brâncuși

„Este un moment extraordinar în istoria Muzeului Kröller-Müller să putem prezenta o sculptură de Constantin Brâncuși, maestrul sculpturii moderne, și să-i oferim un loc permanent în inima colecției noastre.”

Așa își începea discursul directorul muzeului Kröller-Müller pe 27 ianuarie 1996, în prezența secretarului de stat din Ministerul Culturii al Țărilor de Jos, Aad Nuis. Cu Le Commencement du Monde, muzeul rămâne până astăzi singurul loc din Olanda unde vizitatorii pot întâlni o lucrare realizată de sculptorul român.

Pe 20 septembrie, la H’Art Museum din Amsterdam, se va deschide prima mare expoziție solo Brâncuși organizatăvreodată în Olanda. Însă, Le Commencement du Monde nu se va număra printre cele 30 de lucrări selectate de curatori. Motivul? Pentru Muzeul Kröller-Müller, lucrarea are o importanță similară cu Rondul de noapte al lui Rembrandt pentru Rijksmuseum: nu părăsește niciodată muzeul. Cum a ajuns Le Commencement du Monde în colecția Kröller-Müller? Și cum a fost primită sculptura de publicul olandez? În ultimele zile ale lunii august am mers pe urmele lui Brâncuși înȚările de Jos.

Otterlo

O vizită la Muzeul Kröller-Müller din Otterlo este o adevărată încântare. Amplasat în inima Parcului Național De Hoge Veluwe, parcurgi aproape 8 km de la intrarea în parc până la ușa muzeului. Drumul străbate un peisaj sălbatic, pe alocuri împădurit, care contrastează cu verdele îngrijit care înconjoară clădirea proiectată de Gerrit Rietveld.

Muzeul adăpostește una dintre cele mai impresionante colecții de artă din Țările de Jos, colecție începută în 1907 de Helene Kröller-Müller (1869–1939). Soțul ei, Anton Kröller, a fost primul ambasador onorific al României la Rotterdam. Firma familiei - Kröller-Müller & Co – se ocupa cu comerțul cu minereuri de fier și cereale. Helene, mare iubitoare de artă, a devenit una dintre cele mai importante colecționare din Europa secolului trecut. Un exemplu: a achiziționat peste 80 de lucrări semnate Vincent van Gogh, toate selectate personal. „Muzeul Van Gogh are poate cele mai multe lucrări ale pictorului, dar noi le avem pe cele mai frumoase”, mi-a spus curatoarea Jannet de Goede. În această colecție prestigioasă a fost inclusă, în 1996, lucrarea lui Constantin Brâncuși Le Commencement du Monde, grație directorului de atunci, Evert van Straaten.

De-a lungul timpului, fiecare director al muzeului și-a dorit o lucrare Brâncuși, însă fără succes. Unul dintre predecesorii lui Van Straaten, Bram Hammacher, a început să achiziționeze sculpturi moderne pentru a completa colecția de picturăîncepută de Helene Kröller-Müller. Brâncuși a fost mereu dorit.

„A reușit să cumpere un Rodin, un Maillol, de exemplu”, mi-a spus Jannet de Goede, „dar niciodată un Brâncuși. Lucrările lui ajungeau rar pe piață și, când se întâmpla, prețul era foarte mare.”

În 1995, Le Commencement du Monde a fost scos la licitație de casa Christie’s din Londra. Van Straaten a făcut totul pentru a nu rata ocazia. A mobilizat rapid actori importanți de pe piața de artă din Olanda: Ministerul Culturii, Mondriaan Stichting și Vereniging Rembrandt. A reușit să achiziționeze lucrarea pe 28 noiembrie 1995, pentru suma de 3,1 milioane de guldeni (aproximativ 7 milioane de euro în prezent).

Lucrarea din bronz, datată 1924, a fost selectată chiar de Brâncuși pentru prima sa mare expoziție de la New York, în 1926. La moartea sculptorului, lucrarea se afla deja într-o colecție privată.

Covor roșu pentru Brâncuși

Un asemenea triumf merita sărbătorit. Pe 27 ianuarie 1996 Le Commencement du Monde a fost prezentată într-o vitrină specială, proiectată de arhitectul H.P. Berlage, părintele Școlii de la Amsterdam.

Prezentarea lucrării Le commencement du Monde în ianuarie 1996, fotografie din colecția Kröller-Muller Museum.

Fotografia pe care am găsit-o în colecția muzeului arată vitrina înconjurată de jurnaliști cu microfoane și camere de filmat. A fost cea mai scumpă achiziție din istoria muzeului. Într-un articol publicat în revista Fundației Rembrandt, Van Straaten scria:

„Brâncuși a fost primul sculptor care, cu un simț superior al formei, culorii și texturii, combinat cu abilități tehnice excepționale, a introdus abstracția și modernismul în sculptură. Modigliani, Jean Arp, Barbara Hepworth, Henry Moore, Carl Andre, Dan Flavin, Donald Judd, toți s-au inspirat din opera sa. Lucrări ale acestor artiști se află deja în colecția noastră. Acum, li s-a adăugat, în sfârșit, și un Brâncuși.”

Achiziția nu a trecut neobservată de presa olandeză a vremii. „La o licitație din Londra, Muzeul Kröller-Müller a cumpărat lucrarea părintelui sculpturii moderne pentru 3,1 milioane de guldeni”, scria în decembrie 1995 cotidianul Algemeen Dagblad. „Christie’s estima că va aduce între 3 și 4,5 milioane de guldeni”, menționa De Volkskrant. „Cea mai importantă achiziție din istoria muzeului”, sublinia și Trouw.

De Volkskrant, 02/12/1995

Trouw, 02/12/1995

Oul lui Brancusi

Însă, în marea de entuziasm și-au găsit loc și critici. „Nu e absurd un preț de 3,1 milioane de guldeni pentru un ou din bronz?”, titra același cotidian De Volkskrant. Un altul, De Telegraaf publica o caricatură însoțită de următorul text: „3,1 milioane pentru oul lui Brâncuși, 140 de milioane pentru drepturile de difuzare a meciurilor de fotbal”.

Caricatura în cotidianul De Telegraaf. ©Kroller-Muller Museum

Evert van Straaten a contracarat cu umor criticile în discursul de la momentul prezentării sculpturii, în care a inclus o poveste de-a lui Brancusi.

„Prefer să-mi cumpăr ouăle de la Albert Heijn”, i-a scris o rudă îndepărtată mamei mele. [...] Glumele despre forma de ou a sculpturii noastre [...] dovedesc că are potențialul de a deveni o imagine înaripată în colecțiile publice de artă olandeze. [...] Oul ca principiu primordial cosmic, cu toate miturile și legendele sale, face în mod natural parte din semnificația acestei sculpturi. Unul dintre puținele texte ale lui Brâncusi tratează acest lucru și cu această ocazie aș dori să împărtășesc aceasta poveste scurta. Textul datează din anul în care a fost creată sculptura noastră, 1924:

<S-a întâmplat cu mult timp în urmă, în vremuri de demult, când oamenii încă nu știau cum se nasc animalele. Într-o zi, un bărbat a găsit o găină stând pe ouăle ei. Și cum pe vremea aceea animalele și oamenii se puteau înțelege, a întrebat-o ce face acolo. Și pentru că găina era foarte amabilă - căci pe vremea aceea animalele încă aveau mult respect pentru oameni, mult, mult mai mult decât acum - s-a ridicat, ca omul să nu fie nevoit să stea in picioare și s-a dus cu el să-iexplice. Și explicația ei a durat foarte, foarte mult timp, atât de mult încât atunci când s-a întors la ouăle ei, acestea erau deja putrezite. De aceea, în zilele noastre, găinile care stau pe cuiburile lor se înfurie atât de pe noi încât vor să ne scoată ochii dacă ne apropiem prea de cuiburile lor!>”.

Astăzi, așa-numitul ou al lui Brâncuși nu poate să lipsească din spațiul muzeului, mi-a spus Jannet de Goode.

„Muzeul nostru prezintă arta din ultimii 150 de ani, artă care nu e întotdeauna ușor de digerat de public. Dacă picturile lui Vincent van Gogh sunt foarte accesibile, pentru mulți a fost dificil să accepte o lucrare de-a lui Piet Mondriaan, de exemplu. Dar în momentul în care așezi astfel de lucrări împreună și explici publicului evoluțiile din artă, oamenii încep să înțeleagă, văd lucrurile din altă perspectivă. Lucrarea lui Brâncuși este o piesă cheie în colecție. Nu este împrumutată niciodată pentru alte expoziții și, foarte important, nu părăsește niciodată spațiul expozițional al muzeului. La un moment dat, a lipsit o zi din sală, pentru că urma să fie mutată în altă parte a muzeului pentru o expoziție temporară. Am avut atunci foarte mulți vizitatori dezamăgiți că nu au putut să vadă Oul lui Brâncuși, așa cum este cunoscut de publicul olandez.”

Există alte două versiuni ale acestei lucrări: una în marmură, din 1920, aflată în colecția Muzeului de Artă din Dallas, și o alta în bronz lustruit, din 1924, la Centrul Pompidou din Paris. Probabil că Brâncuși a îndrăgit foarte mult versiunea care se află astăzi în colecția olandeză. A păstrat-o pentru el și i-a dăruit-o prietenului său Georges Salles, directorul general al Muzeelor Naționale Franceze. Iar dacă o întrebi pe Jannet de Goede, aceasta este și „cea mai frumoasă versiune. Aici vezi măiestria lui Brâncuși, cum s-a folosit de toate calitățile materialului pentru a crea impresia că în interiorul oului este un microcosmos.”

Brâncuși, mereu pe lista de achiziții

La mai puțin de patru ani după Le Commencement du Monde, Muzeul Kröller-Müller reușește o nouă performanță și cumpără din New York încă o sculptură din bronz semnată de Brâncuși, cu 350.000 de guldeni: Tête d’enfant endormi, din 1908. În 2003, același muzeu achiziționează Tête de femme, un desen semnat de Constantin Brâncuși, realizat în perioada 1912–1918 și oferit cadou de sculptor familiei Agnes și Eugene Meyer din Statele Unite. Desenul a fost achiziționat la casa de licitații Sotheby’s din New York, cu 240.000 de euro. În colecția muzeului mai există încă trei fotografii realizate de Brâncuși în atelierul său. Spre deosebire de Le Commencement du Monde, toate aceste lucrări achiziționate după 1995 pot fi văzute frecvent și în alte expoziții din lume, mai ales desenele și fotografiile.

La momentul vizitei mele, de la sfârșitul lunii august, Tête d’enfant endormi era expusă într-una dintre sălile muzeului, între două lucrări semnate de Medardo Rosso.

De altfel, această lucrare a lui Brâncuși a făcut parte din expoziția Brâncuși, Rosso, Man Ray, organizată în 2014 de Muzeul Boijmans Van Beuningen din Rotterdam. A fost ultima mare expoziție din Țările de Jos în care au fost incluse lucrări de-ale lui Brâncuși.

Brâncuși, prima expoziție solo din Țările de Jos

Entuziasmul Muzeului H’Art din Amsterdam pentru expoziția Brâncuși, nașterea sculpturii moderne, organizată cu sprijinul Centrului Pompidou din Paris, se simte în fiecare mesaj transmis publicului olandez.

Curatorii expoziției, Ariane Coulondre (Centrul Pompidou) și Birgit Boelens (H’Art Museum), anunță „prima mare expoziție Brâncuși după 50 de ani în Olanda”.

Este bine de știut că la Amsterdam vom avea prima expoziție solo Brâncuși organizată vreodată în Olanda. Până acum, lucrările sculptorului român au fost incluse în diverse expoziții încă de la începutul secolului trecut, în perioada mișcării artistice De Stijl (Stilul), inițiată de Theo van Doesburg.

„Nelly van Doesburg, soția lui Theo van Doesburg – care era și ea membră a mișcării artistice, la fel ca Piet Mondriaan –a fost cea care a facilitat prezența lui Brâncuși în mai multe expoziții din Olanda”, mi-a povestit Birgit Boelens.

De altfel, expoziția care se deschide în Amsterdam pe 20 septembrie va acorda atenție și relației dintre artiștii mișcării De Stijl și Constantin Brâncuși, dar despre aceasta voi povesti în următoarea Ilustrată din Amsterdam.

Claudia Marcu