Brâncuși, prima expoziție solo în Țările de Jos după mai bine de jumătate de secol

„Sunt Birgit Boelens, curatoare la Muzeul Hart, unde, începând cu 20 septembrie și până pe 18 ianuarie, Brâncuși se află în centrul atenției. Vă invit la expoziția Nașterea sculpturii moderne.”

Birgit Boelens. Sursa fotografie H’Art Museum.

Afișul expoziției. Fotografie: Claudia Marcu

Cu aceste cuvinte a început interviul cu Birgit Boelens, curatoarea mult așteptatei expoziții solo Brâncuși din Amsterdam, organizată cu sprijinul Centrului Pompidou din Paris. Pentru Birgit Boelens, pregătirea acestei expoziții a însemnat foarte mult. Brâncuși este unul dintre artiștii ei preferați încă din perioada studenției, așa cum mi-a mărturisit. Pentru muzeu, este un adevărat eveniment: nu doar că este prima expoziție personală Brâncuși organizată în Țările de Jos în acest secol, dar este și cea de-a doua expoziție - după De la Rembrandt la Vermeer - cu care muzeul contribuie la aniversarea celor 750 de ani de existență ai capitalei olandeze. Lucrări semnate de Brâncuși au mai fost în Amsterdam în 1975, când au făcut parte dintr-o expoziție colectivă organizată de Muzeul de Artă Modernă Stedelijk.

Birgit Boelens: „Expoziția Brâncuși este foarte importantă pentru noi. Brâncuși este fondatorul sculpturii moderne. El a provocat o mare schimbare în istoria artei.
Este un sculptor extrem de important. Faptul că putem avea o astfel de expoziție, cu atât de multe lucrări, este un eveniment unic în Olanda. Așadar, da, suntem extrem de bucuroși. Pentru public, sper să fie o experiență spirituală. Cu cât mă adâncesc mai mult în opera lui, cu atât înțeleg mai mult cât de bogată este în semnificații. Și mă bucur că pot să arăt toate acestea publicului nostru.”*

Ultimele pregătiri.

Operele lui Brâncuși au ajuns la Amsterdam și, în aceste zile sunt așezate cu grijă în spațiul expozițional al muzeului H’Art, o clădire construită în secolul al XVII-lea. Până in anii `90 în clădire a funcționat un azil de bătrâni, iar mai apoi Muzeul Hermitage. Abia aștept să văd cum se vor încadra lucrările lui Brâncuși în sala principală de expoziții a muzeului - un spațiu vast și foarte înalt - dar și în micile încăperi din jurul ei, ca niște capele. Birgit Boelens promite că expoziția va fi un adevărat omagiu adus atelierului marelui sculptor român:

Constantin Brâncuși, Muza adormită (1910), așezată în vitrină. Fotografie: Aad Hoogendoorn.

B.B.: „Constantin Brâncuși a trăit și a lucrat în atelierul său. A locuit acolo, a dormit acolo, își primea prietenii acolo, se dansa, se râdea și se cânta printre sculpturi. Iar atunci când vindea o lucrare, realiza mai întâi o copie, pentru a menține ansamblul intact. De la cel de-al doilea război mondial şi până la moartea sa, în 1957, nu a mai creat alte sculpturi. Rearanja însă constant lucrările existente în acel mic templu care era atelierul său. Și pentru că era atât de preocupat de acest spațiu, și pentru că l-a considerat esențial, simțim că este de datoria noastră să respectăm acest lucru. Așadar, vrem să onorăm ceea ce ne-a oferit și ne-a lăsat moștenire. Încercăm să aducem un omagiu atelierului său și gândurilor sale, în spațiul muzeului nostru.”.

Intenția celor două curatoare - Birgit Boelens, de la Muzeul H’Art, și Ariane Coulondre, de la Centrul Pompidou - este de a evidenția multiplele fațete ale operei lui Brâncuși, fie că vorbim despre sculptură, fotografie sau film. În cadrul expoziției, împărțită în șapte secțiuni, sunt prezentate cele mai importante inovații din creația sculptorului.

B.B.:
„Cum explorează limitele a ceea ce este vizibil, cum reinventează portretele și sculpturile cu animale, cum se joacă cu spațiul, cu forme ambigue, cu lumina, cu mișcarea, dar și cu repetiția. Vom avea 31 de sculpturi, 17 socluri realizate de Brâncuși însuși, pe care țin să le menționez în mod special. Avem 21 de fotografii și 9 filme realizate de el. Expoziția de anul trecut de la Paris a inclus și multe piese împrumutate din întreaga lume. A fost atât de mare, încât nu ar fi încăput aici.
La noi, vor fi doar lucrările din colecția Centrului Pompidou.”

B.B.: „Brâncuși a lucrat toată viața în jurul câtorva teme, iar acest lucru arată cât de importante erau pentru el: animalele, muzele adormite, sărutul și coloana fără sfârșit. Muza adormită este incredibil de frumoasă, are ceva aparte. Cred că toată lumea o iubește. Sărutul este plin de semnificație, pentru că reprezintă unirea, întâlnirea, conexiunea, pacea, as spune chiar între popoare. Mă duce cu gândul la ce a spus fostul nostru primar, Eberhard van der Laan, înainte să moară: ‘Fiți buni unii cu alții și cu orașul.’ De fapt, totul este unit în acel sărut.”

Constantin Brancusi, Sărutul (1907–1908) (ca.1910). Moștenire de la Constantin Brancusi din 1957. © Centre Pompidou, MNAM-CCI/Dist. GrandPalaisRmn.

Brâncuși în Ţările de Jos.

M-aș fi așteptat ca celor 31 de sculpturi să li se alăture și singura lucrare semnată de Brâncuși aflată într-o colecție publică din Olanda. Este vorba despre Le Commencement du Monde, din 1924, achiziționată de Muzeul Kröller-Müller în 1996. Pentru muzeul din Otterlo, această lucrare are o importanță comparabilă cu Rondul de noapte al lui Rembrandt pentru Rijksmuseum: nu părăsește niciodată muzeul, așa cum mi-a spus Jannet de Goede, curatoarea Muzeului Kröller-Müller.

Constantin Brâncuși, Le Commencement du Monde, 1924, © Kröller -Muller Museum

Deși și-ar fi dorit lucrarea în expoziția de la Amsterdam, Birgit Boelens spune că înțelege foarte bine motivul pentru care aceasta nu părăsește niciodată spațiul expozițional al muzeului. Și, poate, pentru vizitator, aceasta este o ocazie să descopere și Muzeul Kröller-Müller, a cărui clădire a fost proiectată de arhitectul Gerrit Rietveld, membru al mișcării artistice De Stijl - Stilul - din care a făcut parte și Piet Mondriaan.

De altfel, în expoziția de la Amsterdam va fi evidențiată și relația dintre Brâncuși și artiștii acestei mișcări, a adăugat Birgit Boelens:

B.B.: „În expoziție avem o lucrare similară, care se numește Sculptură pentru orbi. Și este, la fel ca Le Commencement du Monde, un ou, dar mai plat și mai mare.
Ar fi fost frumos să le avem împreună. Avem însă fotografii cu Le Commencement du Monde, realizate chiar de Brâncuși.”

Se întâmplă că, în această perioadă, în grădinile Rijksmuseum să fie expuse lucrări ale artistului Isamu Noguchi, născut în Statele Unite și crescut în Japonia, țara de origine a tatălui său. În prima sa călătorie în Europa, Noguchi a ajuns și la Paris, unde, timp de câteva luni, a fost asistentul lui Brâncuși. În acea perioadă, singurul limbaj de comunicare dintre cei doi a fost cel artistic. Iată un motiv în plus pentru a vizita capitala olandeză în această toamnă: cele două expoziții se suprapun până pe 26 octombrie.

Isamu Noguchi, Akari, Atrium Rijksmuseum, foto: Claudia Marcu.

Niciodată nu am auzit mai des pomenit numele artistului român ca în expozitia de la Rijksmuseum. Fie că vorbim despre lucrările lui Noguchi din grădinile muzeului, fie despre cele câteva expuse în interiorul muzeului, Brâncuși pare să fie o prezență constantă. Un exemplu sunt lămpile Akari, care plutesc ca un nor deasupra vizitatorilor, în holul de intrare. Formele și temele abordate de Brâncuși revin adesea în opera lui Noguchi. Mă refer aici, de exemplu, la Coloana infinitului, coloană pe care Birgit Boelens nu a văzut-o încă. Mi-a spus, însă că expoziția care se deschide peste câteva zile la Amsterdam o va motiva, cu siguranță, să facă prima sa vizită în România şi să vadă Coloana lui Brâncuși. Dar, deocamdată veniți la Amsterdam “să vă bucurați de lucrările unui om extraordinar, un român”, au fost ultimele cuvinte ale curatoarei Birgit Boelens.

H’Art Museum Amsterdam. Fotografie: Eva Bloem.

Autor: Claudia Marcu