La un secol și un an de când, la Zurich, Hugo Ball și prietena sa Emmy Hennings deschideau porțile Cabaret Voltaire, o expoziție care să evoce avangarda românească nu poate fi decât binevenită. Și aceasta mai ales pentru că Ball-Hennigs nu au fost singurii inițiatori a ceea ce am numi azi proiectul cultural DADA. La 5 februarie 1916, alături de ei se aflau Jean Arp, Richard Huelsenbeck, Tristan Tzara, Marcel Iancu, precum și mai maturul Arthur Segall. Ultimii trei dintre ei, cu precădere Tzara și Iancu, ajung să fie cunoscuți drept aripa românească, reprezentativă de altfel și deosebit de activă, a nonconfomistei și radical iconoclastei DADA.

Pornind de la această premisă, pentru expoziția care va fi deschisă la sediul Institutului Cultural Român de la Lisabona, între 12 aprilie și 12 mai 2017, cercetătoarele Măriuca Stanciu și Mirela Stermin au selectat o suită de lucrări de desen și grafică aflate în patrimoniul Cabinetului de Stampe al Bibliotecii Academiei Române, dintre ai căror autori se cuvin menționați Victor Brauner, Jacques Hérold, Marcel Iancu, Iosif Iser, Hans Mattis-Teutsch, Max Hermann Maxy, Corneliu Michăilescu, Paul Păun, Jules Perahim, Milița Pătrașcu, Iosif Ross, Margareta Sterian. Vernisajul de la sediul ICR Lisabona (Rua do Barão, nr 10, Alfama) din data de 12 aprilie, va avea loc la ora 19.00.

Expoziția conține și un număr de 35 panouri menite să aclimatizeze publicul portughez cu fenomenul plastic românesc, cunoscut generic drept avangardă. Acesta, sincronic curentelor „rebele“ și proclamat novatoare din primii ani ai secolului XX, s-a prelungit și după izbucnirea celui de al doilea Război Mondial.

Avangarda este un fenomen artistic cu precădere citadin. Modul în care avangarda, în România, ajunge să fie o artă a orașului și a inovației tehnice, în contextul social-politic al primei jumătăți a secolului al XX-lea, este atent pus în valoare în cadrul expoziției de la Lisabona. Pentru a sublinia caracterul sincronic al avangardei românești, panourile conțin referințe la aspecte ale modernismului (avangardei) portugheze, elementul de comparație cel mai familiar publicului, subliniind atât similitudini cât și divergențe. Textele care însoțesc panourile sunt semnate de Măriuca Stanciu, iar versiunea lor portugheză aparține profesorului Daniel Perdigão. Viziunea grafică a expoziției și DTP-ul au fost realizate de Daniel Nicolescu.