Monica Dan: „Oamenii au nevoie să spună, să vorbească și recunosc imediat dacă ești un ascultător interesat”

„Să asculți ca să vindeci: povestea unei vieți dedicate persoanelor care trăiesc cu HIV în România” - așa s-ar putea intitula povestea Monicăi Dan, psiholog și psihoterapeut în cadrul ARAS, Asociația Română Anti-SIDA.

Când vorbește despre începuturile carierei sale, Monica Dan nu spune „am ales”, ci „am fost chemată”. Absolventă de Fizică, profesoară timp de doi ani, apoi proaspătă mamă, ea își amintește cum în 1992 s-a alăturat ARAS – Asociația Română Anti-SIDA. „M-am rugat la Dumnezeu să-mi găsesc ceva de lucru… și a fost ascultată rugăciunea mea.

De atunci, nu a mai plecat. Iar motivul este simplu: acolo a găsit o misiune, nu o slujbă.

„Și e o slujire de o viață, că nu am mai fost nicicând atrasă de altceva.”

ARAS a fost de la început un spațiu flexibil, empatic, ”un loc în care te simți în siguranță din punct de vedere emoțional. Există sprijin, există înțelegere ”iar eu n-am mai putut niciodată să mai renunț la treaba asta”.

Acolo, Monica a descoperit fragilitatea și forța unor copii seropozitivi.

„În domeniul infecției cu HIV am început să lucrez în prevenire cu adolescenții, și apoi, undeva prin 2005-2006, am început să lucrez cu adolescenți seropozitivi, dintre copiii aceia care fuseseră infectați în copilăria lor mică. A fost un impact extraordinar de mare asupra mea și cred că asupra tuturor celor care au fost implicați.., toți medicii, toți asistenții medicali care au lucrat cu ei....Eu am putut să văd lucrul ăsta, au lăsat acești copii urme în toți acești profesioniști.

Toți copiii de atunci au trăit situația particulară în care la început nu au avut parte de tratament, pentru că se știa că nu exista. Erau priviți de personalul medical, de părinți, de toată lumea, cu multă.... îngrijorare, și spun asta într-un fel blând, ca să nu accentuez, să nu îngroș liniile, dar cu puține speranțe de viață și pentru calitatea vieții, iar asta iarăși a avut un impact.”

Dar, spune Monica Dan, „sunt niște exemple de învingători…”

Impactul acelor întâlniri a fost atât de mare, încât a simțit nevoia să devină psihoterapeut.

„Pentru că nu puteam duce… În momentul în care am trecut de la prevenire la lucru cu persoana seropozitivă, a fost nevoie, pentru că nu puteam duce.”

În multitudinea de cazuri văzute de-a lungul anilor, a observat același proces: șocul diagnosticului, tăcerea, apoi adaptarea. Asta pentru că ”toți oamenii au resurse… ne putem reorienta”.

Majoritatea reușesc să își reconstruiască viața. Câțiva au nevoie de sprijin psihologic mai lung, dar nu renunță. „Practic toată lumea reușește să facă această trecere.”

Una dintre cele mai dificile întrebări pentru adolescenții cu HIV este „Cum o să-mi găsesc un partener?” Există relații „serodiscordante” (unul are HIV, celălalt, nu), iar succesul lor depinde de felul în care persoana seropozitivă se privește pe sine. „Dacă tu te simți bine cu tine și poți să spui lucrul ăsta, și celălalt va adopta încrederea ta. (...) Întotdeauna demersul ăsta de a discuta cu oameni care sunt în aceeași situație este foarte important” .

Mulți dintre beneficiari au devenit voluntari, educatori, consilieri – și au ajutat alți tineri să evite greșeli. Legea nu obligă divulgarea diagnosticului, ci protejarea partenerului. În plus, tratamentele moderne fac transmiterea prin contact sexual practic imposibilă.

Cea mai mare problemă azi? Nu virusul, ci discriminarea. Deși medicina a avansat, societatea a rămas în urmă. „Cel mai grav este că se întâlnesc cu discriminare, cu rejecție socială… li se refuză dreptul la asistență medicală...”

De ce continuă Monica Dan?

Pentru că ARAS e mai mult decât o organizație. E o voce. E un loc unde oamenii sunt ascultați, înțeleși, împuterniciți. „E o organizație puternică… și e o nevoie căreia i se adresează”. Dar și pentru că știe că schimbarea reală începe cu o atitudine simplă: să asculți.

„Cel mai important lucru este să asculți, să asculți cu înțelegere și să încurajezi oamenii, că toți oamenii au resurse, că toți putem la un moment dat să ne confruntăm cu o problemă de sănătate sau cu un accident sau cine știe ce tragedie e în viața noastră, dar ne putem reorienta.”

Monica Dan are experiență în consiliere individuală și de grup, în cazuri de adicții, HIV, tuberculoză și alte probleme cronice de sănătate. Activează de mulți ani în zona non-guvernamentală, implicându-se în proiecte legate de sănătate publică, educație și sprijin pentru persoane aflate în situații vulnerabile.

A coordonat de-a lungul timpului diverse proiecte – de la prevenirea consumului de droguri până la facilitarea accesului la tratamente – și s-a implicat activ în activități de formare, advocacy și cercetare.

A contribuit la dezvoltarea de materiale educaționale, politici publice, ateliere de teatru-forum și alte intervenții comunitare.

Este parte din echipa ARAS încă din 1992, unde a avut și are mai multe roluri: coordonator de proiect, formator, expert advocacy, psihoterapeut și responsabil cu monitorizarea și evaluarea serviciilor. În activitatea sa a colaborat cu parteneri naționali și internaționali, inclusiv agenții ale ONU.