Prof. univ. dr. Iordan-Gheorghe Bărbulescu este laureat al Premiului Cetățeanului European 2016, acordat de Parlamentul European. Deține funcțiile de Președinte al Senatului SNSPA (Școala Națională de Studii Politice și Administrative) și Decan al Departamentului de Relaţii Internaţionale şi Integrare Europeană, din cadrul SNSPA. În perioada 1997-2003, în calitate de diplomat MAE, a fost Director adjunct al Direcţiei Uniunea Europeană. În această perioadă, s-a ocupat în totalitate de ceea ce a însemnat aderarea României la UE. În anul 2002, i-a fost acordat Ordinul Naţional “Serviciul Credincios” în gradul de “Cavaler”, pentru contribuţia adusă la promovarea politicii externe a României.

Despre anii preaderării României la UE, prof. univ. dr. Iordan-Gheorghe Bărbulescu spune în interviu că au fost ani cu mult entuziasm, cu vise şi aşteptări: „ne vedeam ca nişte pionieri, chiar credeam că avem o misiune să ducem România în UE. Era o colaborare extraordinară. De fapt, şi în Parlament s-a văzut. Era o emulaţie. Credeam în această aderare şi credeam că numai prin aderarea la UE putem să ne securizăm şi economic, şi social-politic”.

De asemenea, vorbeşte şi despre controversa legată de Mecanismul de Cooperare şi Verificare (MCV). Aflăm contextul apariţiei MCV, după încheierea negocierilor privind aderarea României la UE. „Problema cea mai mare nu este faptul că s-a făcut, ci modul în care s-a făcut. Pentru că nu are criterii cuantificabile. E necuantificabil efortul. Aşa, în legătură cu statul de drept, în general se întâlnesc abuzuri. Sigur că nici noi nu facem şi continuăm să nu facem. (...) Plus că nu are termen. Orice acord internaţional are un termen. (...) Şi atunci, acesta poate să fie un element de presiune, care nu ştii când o să se termine”.