Roxana Pavnotescu, stabilită la New York de peste 30 de ani: ”Mă întorc mereu la Marea Neagră. Dintre toate mările lumii, este cea mai plăcută ochiului”
Născut în România - duminică 25 mai, ora 16
21 Mai 2025, 15:37
De profesie informatician, Roxana Pavnotescu (66 de ani) a lucrat pentru unele dintre cele mai mari bănci de investiții de pe Wall Street. Pasiunile sale sunt scrisul și călătoriile.
”Pentru mine, călătoria înseamnă, în esență, drumul, mai exact actul de așternere la drum. Înseamnă început, înseamnă căutare, revelație, aduce cu el ideea de revitalizare.”
A ajuns în multe insule exotice și în țări renumite pentru comorile lor naturale, istorice și culturale (din Peru până în Japonia, din Galapagos până în Insula Paștelui). Nostalgia Mării Negre o însoțește însă pretutindeni și, vară de vară, revine pe litoralul românesc.
”Am o afecțiune a ochiului care nu îmi permite să înot fără ochelari, cu capul în apă, decât în Marea Neagră, care are o concentrație salină similară cu concentrația de sare din lacrimă… Multe amintiri mă leagă de 2 Mai, de Eforie Nord. Unele sunt hilare, dacă mă gândesc la comerțul deșănțat care se practica la nudiști, în anii comunismului. Era amuzant că și vânzătorii și cumpărătorii erau în pielea goală.”
Înainte de a părăsi România, locuia cu părinții în București, într-un apartament dintr-un bloc comunist.
”Amintirile mele de la bloc erau mai mult auditive și olfactive, cu ciocănelile în perete, cu mirosul de prăjeli de pe hol… Dar, odată cu dispariția părinților, am învățat să iubesc acel apartament frigorific și cenușiu.”
A publicat, în România, volume de poezie (”Despre ningiri și ningele”, Ed. Niculescu, 2005; ”Prin ceasul ploii”, Ed. Junimea, 2020) și de proză (”Sub semnul Aspidei”, Ed. Junimea, 2009, ”Ploaia de sub limba calului”, Ed. Junimea, 2014), alături de jurnale de călătorie și cronici apărute în diverse reviste culturale. De asemenea, a scris două cărți de proză dedicate părinților săi, Octavian și Maria, ambele tipărite la Junimea: ”Bună dimineața, o sută de gâște” (2011), respectiv ”Cartea neiertăciunilor” (2018). Octavian Pavnotescu a fost inginer energetician, iar Maria Pavnotescu – profesoară de limba română la Colegiul ”Sfântul Sava” din București.
” Sunt cărți-recviem. În momentele triste ale existenței, scrisul este un gest terapeutic. A fost un mod de a mă regăsi atât cu mama, cât și cu tata, după ce aceștia au plecat.”
Realizator: Dana Pitrop
