Marius Geantă: „Două cuvinte-cheie definesc premiul Nobel pentru medicină din acest an: unul este 𝑡𝑜𝑙𝑒𝑟𝑎𝑛𝑡̦𝑎 - toleranța imună periferică -, celălalt este 𝑒𝑐ℎ𝑖𝑙𝑖𝑏𝑟𝑢𝑙”

Dr. Marius Geantă, președintele Centrului pentru Inovație în Medicină, InoMed (www.ino-med.ro), a vorbit cu Corina Negrea la Știința 360 despre semnificația Premiului Nobel pentru Medicină sau Fiziologie de anul acesta (https://www.nobelprize.org/prizes/medicine/2025/press-release/), acordat unor cercetători care au descifrat una dintre cele mai fascinante funcții ale organismului: modul în care sistemul imunitar reușește să se „tempereze” singur.

Într-o lume obsedată de ideea „creșterii imunității”, descoperirile premiate vin să ne reamintească un adevăr esențial: sănătatea nu înseamnă forță fără limite, ci echilibru.

„Domeniul imunologiei se dovedește, constant, an de an, a fi foarte important!”, spune dr. Marius Geantă. În ultimii zeci de ani, această ramură a medicinei a produs unele dintre cele mai importante progrese din știință, de la vaccinuri la imunoterapii. Înțelegerea tot mai fină a mecanismelor sistemului imunitar ne ajută „să prevenim anumite situații și să înțelegem de ce apar boli autoimune sau cancere”.

Cercetătorii premiați în 2025 - Mary E. Brunkow, Fred Ramsdell și Shimon Sakaguchi - au continuat această linie de cunoaștere, descoperind cum sistemul imunitar își poate „pune frână” atunci când riscă să-și atace propriul organism.

„Sunt două cuvinte cheie legate de premiul Nobel pentru medicină din acest an. Un cuvânt este „toleranța”, toleranța imună periferică, celălalt este „echilibrul.”

Sistemul imunitar funcționează ca o armată internă, menită să distrugă bacterii, virusuri sau celule canceroase. Dar, ca orice armată, dacă scapă de sub control, poate deveni periculoasă pentru propriul „stat” — corpul nostru.

Unul dintre laureați, Shimon Sakaguchi, a fost „cel care înota împotriva curentului în 1995, atunci când a făcut prima descoperire crucială”. A identificat existența celulelor T reglatoare, acele celule care „trag frâna” sistemului imunitar. La momentul respectiv, ideea părea fantezistă, iar colegii săi erau sceptici. „Nu îl credea nimeni că există astfel de celule T reglatoare”.

A urmat apoi o altă descoperire importantă, la șoareci, legată de o genă numită FOXP3, asociată unei boli autoimune și, mai ales, faptul că și la om exista o genă, corespondenta Foxp3, responsabilă de declanșarea unei afecțiuni autoimune fatale la oameni, sindromul IPEX. Legătura dintre cele două cercetări a dus la definirea unei noi categorii de celule T: cele care mențin toleranța imună și previn autoagresiunea.

„Avem celule care promovează atacul și celule care pun frâna.” Un echilibru care, dacă este perturbat, poate declanșa boli grave.

„Dacă aș interveni într-un sistem atât de complex cum este sistemul imun cu instrumente fără dovezi științifice, e ca și cum aș încerca să repar un laptop cu ranga”, mai spune Dr. Marius Geantă.

Imunitatea nu este un buton pe care îl putem apăsa după dorință. Este un mecanism autoreglat, sensibil la mediu, alimentație, stres și microbiom. De aceea, încercările de a-l „forța” pot face mai mult rău decât bine.

Pe larg despre acest subiect - la Știința 360, realizatoare Corina Negrea.