Horia-Roman Patapievici prezintă „Discurile Monicăi“, în cadrul proiectului „Centenar Monica Lovinescu, vocea demnității”, la Radio România Cultural

Comentând fragmentele de jurnal în care este amintită câte o preferință muzicală sau preferințele pentru un interpret ale cuplului Monica Lovinescu și Virgil Ierunca, punând aceste audiții în contextul unor întâmplări dramatice, uneori, din viața celor doi, dar și punându-le în acord cu filosofia lor de viață, Horia-Roman Patapievici ne oferă o cheie de citire și de ascultare a acestora, în memoria lor.

Muzica era nelipsită din viața celor doi, iar Monteverdi pare să fi fost compozitorul lor magic. Dacă, pe de o parte, cuvintele scrise, emisiunile de radio, cărțile acestor intelectuali de elită vorbesc despre firea lor, despre trăsăturile lor de caracter, dar într-un mod pe care ei înșiși au decis să îl împărtășească lumii, pe de altă parte, muzica ne poate dezvălui cealaltă fațetă a personalității lor:

„Comparând interpretările, m-am gândit că există o modalitate de a spune care era sensibilitatea Monicăi Lovinescu. Era o sensibilitate care îmbina două lucruri care nu stau împreună. Este o afectivitate sentimentală, vulcanic-sentimentală, și o austeritate, un tip de discreție, un tip de reținere, care ea, aceasta din urmă, era foarte vizibilă în relațiile cu Monica Lovinescu. Era un exemplu de discreție, de rezervă și de stăpânire de sine. Îți venea să spui că este prototipul clasic al sensibilității. Dar ce se vede din opțiunile muzicale este această vulcanică emoționalitate.”, spune Horia-Roman Patapievici.

El însuși meloman, Horia-Roman Patapievici remarcă, cu deosebită finețe intelectuală, cu un mare respect pentru memoria Monicăi Lovinescu și a lui Virgil Ierunca, trecând prin filtrul propriilor obișnuințe de ascultare, că muzica are un rol absolut aparte, esențial în viața lor, la care se raportau în primul rând sufletește, dar în egală măsură intelectual:

„Muzica era, îmi vine să spun, o artă. Dar, nu! Era un raport cu ceea ce este esențial, cu misterul vieții noastre, cu ceea ce e mai profund în noi. Era un raport pe care Monica Lovinescu și Virgil Ierunca îl întrețineau constant. Era un cult al muzicii. Aveau o discotecă, la început pe vinil, după aceea pe CD. Și-au trecut aproape toată discoteca pe CD-uri, de pe vinil, pentru că erau interpretări la care țineau foarte mult. Și în pasajele selectate, în care Monica Lovinescu se referă la anumite piese muzicale, interpretarea este indicată în mod explicit. E legată, emoția pe care o consemnează, de acea interpretare și nu de alta…”

Colecția de emisiuni „Discurile Monicăi“ poate fi ascultată deja online, pe site-ul radioromaniacultural.ro.

Proiectul „Centenar Monica Lovinescu, vocea demnității” este întregit de colecția de emisiuni „Martor” și cu o selecție din emisiunile realizate de Monica Lovinescu la Radio Europa Liberă. De asemenea, cuprinde o serie de interviuri-document cu Monica Lovinescu, realizate, după căderea regimului comunist, de Anca Mateescu. Toate acestea sunt disponibile, de asemenea, într-un dosar special pe site-ul radioromaniacultural.ro: https://www.radioromaniacultural.ro/centenar-monica-lovinescu/.